”Două loturi” este o nuvelă scrisă de I.L.Caragiale în anul 1901. Nuvela a fost dedicată lui Constantin Dobrogeanu Gherea.
Personaje principale - scurtă caracterizare:
Fiind de mai mare intindere si cu o actiune mai complicata decat a schitei, nuvela are si un numar mai mare de personaje, cu importanta diferita in derularea evenimentelor.
Asa se explica si faptul ca in opera literara "Doua loturi", fiind o nuvela, intalnim un personaj principal ( Lefter Popescu ), personaje secundare ( doamna Popescu, capitanul Pandele, comisarul Turtureanu,chivutele) si episodice ( seful lui Lefter Popescu, bancherul, cei doi sergenti).
Lefter Popescu este personajul principal al nuvelei, intrucat participa la toate momentele actiunii iar toat celelelte personaje actioneaza in functie de comportamentul si de atitudinea lui, de o releatie pe care o stabilesc cu acesta, cu cele mai multe dintre ele aflandu-se intr-un conflict temporar sau de durata.
El este un mic funtionar, un slujbas neinsemnat al statului care duce o existenta sramtorata, starea lui sociala si materiala fiind evidentiata chiar de numele sau, care sugereaza saracia, lipsa banilor (Lefter).
Se hraneste cu iluzia ca s-ar putea imbogati pe neasteptate, desi initial se arata neincrezator in seansa de a castiga, dupa propria marturisire sau a autorului:
``Cand a cumparat biletele dl.Lefter a ras pesimist:
--Ti-ai gasit!Eu si noroc !``
``...si izbucni intr-un hohot de ras, un ras vanat:
--Hahaha! Sa sti, nene Turturene, ca le gasim tocmai a doua zi dupa termen...
Imi cunosc io norocul!...Hahaha!``
Gasirea lozurilor devine o obsesie pentru el, e gata sa renunte la slujba si se afla intr-o permanenta agitatie.Nelinistea sa continua este remarcata si de Turtureanu care ii reproseaza:
``--De mare belea mi se pare ca m-ai dat , nene Popescule, cu ipohondriile dumitale!``
"Surescitarea lui atinge faza maniei teatrale" (G.Calinescu)cand afla de jacehta, dar el este continuu impulsiv, vilolent, brutal si intra in conflict cu toti, indiferent ca e vorba de sotie, de prieteni sau de dusmani.Se manifesta astfel, deoarece este suspicios si are impresia ca toata lumea i se opune sa devina bogat.
Are si momente de generozitate, dar este o generozitate interesata, caci ofera un anumit procent din posibilul castig capitanului Pandele numai pentru a respecta superstitia ca se castiga doar cu bani de imprumut, iar comisarului este dispus sa-i acorde un procent si mai mare pentru a face presiuni asupra tigancilor sa inapoieze biletele.
Afectiv, Lefter Popescu evolueaza intre speranta si disperare si apoi trece de la deznadejde la explozii de furie:tipa la sotie, sparge farfuriile, o bate pe tiganca si il apostrofeaza pana si pe comisarul Turtureanu.
In momentul gasirii biletelor, traieste o clipa de suprema satisfactie si, fericit ca poate sa-l trateze si sa-i vorbeasca sefului de la egal la egal, isi inainteaza demisia, strecurand o doza de ironie remarcata si de autor:
``sub forma-i laconica (demisia n.n), ascunde atata bogata ironie``.