Dimitrie Cantemir e una din personalitățile cele mai complexe si importante din literatura noastră veche.
Domnitor al Moldovei (1691; 1710-1711), jucand un rol politic insemnat, filozof si scriitor, savant de faima europeana, erudit si poliglot, membru al Academiei din Berlin din 1714, la propunerea lui Leibnitz, D. Cantemir a avut un destin fabulos, iar viata sa este demna de cel mai senzational roman.
Complexitatea personalitatii lui D.Cantemir a fost surprinsa magistral de G. Calinescu, intr-un portret antologic, alcatuit din trasaturi antitetice, pe care i-l consacra in Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent "Voievod luminat, ambitios si blazat om de lume si ascet de biblioteca, intrigant si solitar, manuitor de oameni si mizantrop, iubitor de Moldo
va lui dupa care tanjeste si aventurier, cantaret in tambura tarigradean, academician berlinez, print rus, cronicar roman, cunoscator al tuturor placerilor pe care le poate da lumea, Dimitrie Cantemir este Lorenzo de Medici al nostru".
D.Cantemir a fost o personalitate tipic renascentista G. Calinescu il compara, pe buna dreptate, cu ilustrul principe florentin al Renasterii, Lorenzo de Medici, filozof si poet sprijinitor al culturii si astrelor.
D.Cantemir a scris opere ce i-au adus o notorietate universala Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago (Imaginea cu neputinta de zugravit a stiintei sacre), Descriptio Moldaviae (lucrare scrisa la cererea Academiei din Berlin, in 1716). Incrementa atque decrementa aulae othomanicae (Cresterea si descresterea curtii otomane), despre care istoricii straini au spus ca este "prima contributie insemnata a unui roman la dezvoltarea culturii mondiale".
Opera literara cea mai valoroasa a lui D.Cantemir este Istoria ieroglifica, scrisa in 1705 la Constantinopole, care poate fi considerata prima capodopera a literaturii noastre, in ordine cronologica Ar trebui facuta precizarea a literaturii scrise in limba romana, pentru ca in literatura in limba slavona scrisa pe pamantul patriei noastre, ne-a oferit inainte, la inceputul secolului al XVI-lea, un alt monument de limba literara invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie, purtand insemnele capodoperei, tratat filozofic, etic si politic, despre arta conducerii si a diplomatiei, comparabil cu celebrul Principele al lui Machiavelli.
Istoria ieroglifica este o scriere singulara, prin complexitatea ei, in literatura noastra si cu un destin dintre cele mai ciudate, in sensul ca a ramas multa vreme necunoscuta fiind tiparita la mult timp de la moartea scriitorului, abia in cea de a doua jumatate a secolului trecut, in editia completa a operelor lui Dimitrie Cantemir, aparuta sub egida Academiei Romane (1875-1877).
Acesta este o situatie specifica unei culturi asupra careia si-au pus, mereu, amprenta avatarurile istoriei, nesiguranta si nestatornicia oranduielilor. Nepublicarea la timp a acestei capodopere a avut urmari dintre cele mai nedorite asupra evolutiei literaturii noastre. Daca Istoria ieroglifica ar fi fost publicata la vremea ei, literatura noastra ar fi avut un alt sens. Romanul romanesc ar fi apa
rut cu aproximativ un secol si jumatate mai devreme. Scriere dificil de clasat, Istoria ieroglifica este, in primul rand, un roman alegoric. Istoria ieroglifica este construita, in intregime, pe baza de alegorie. Mai mult decat un procedeu stilistic, alegoria devine aici, o figura de compozitie.
Modelele de roman alegoric sunt romanele medievale: Le Roman de la Rose (Romanul Trandafirului) si Le Roman de Renard (Romanul Vulpoiului), cu care Istoria ieroglifica a fost, de altfel, comparata G.Calinescu o numea "adevarat Roman de Renard romanesc, insa cu scopuri polemice" (Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent).
Cu toate acestea, adevaratul model al Istoriei ieroiglifice il constituie Fiziologul, carte populara greceasca, bizantina, care a circulat, in traducere, la noi, in secolul al XVII-lea si din care D.Cantemir va fi imprumutat, probabil, si unele masti animalice exotice: fiul (elefantul) si inorogul (unicornul sau licorna) Un alt model, declarat al lui D. Cantemir il formeaza, dupa cum ne marturiseste el insusi in prefata Etiopicele lui Heliodor, scriitor grec din secolul al IV-lea, de la care a imprumutat procedeul tehnic al inversarii ordinei narative, al dispunerii inceputului la mijlocul povestirii si al mijlocului la inceput.
Istoria ieroglifica este si un roman istoric, totodata deoarece se ocupa de o anumita perioada din istoria Tarilor Romane, in relatiile lor de dependenta fata de inalta Poarta, vizand aspecte legate de lupta pentru putere. Autorul fiind implicat el insusi in evenimente, ca personaj principal, Istoria ieroglifica poate fi considerata si un roman autobiografic. Pentru ca reflecta pozitia subiectiva a autorului, Istoria ieroglifica este o cronica partizana si un pamflet politic, in acelasi timp. Scrierea contine multe pagini eseistice, de reflectii filozofice, o bogata colectie de maxime si aforisme, din autori greci si latini, din cronicari (in special, din Miron Costin), din intelepciunea populara romaneasca sau orientala.
Istoria ieroglifica este o scriere cu cifru (cu "cheie"), in care hieroglifele (mastile personajelor) sunt dezlegate la urma, intr-o Scara a numerelor si cuvintelor ieroglificesti talcuhoare, cum o intituleaza autorul. D. Cantemir a vrut, astfel, sa se puna la adapost, de eventualele urmari pe care le-ar fi avut de suferit din partea contemporanilor, personajele sale fiind personalitati istorice reale ale timpului.
Prin aceasta, Istoria ieroglifica devine o "Istorie secreta", comparabila cu cea a lui Procopius din Cezareea, despre epoca lui Justinian. Epoca de care se ocupa Dimitrie Cantemir, in Istoria ieroglifica, este sfarsitul secolului al XVII-lea si inceputul secolului al XVII-lea de la urcarea in scaunul Tarii Romanesti a lui Constantin Brancoveanu (1688) si pana la cea de a doua domnie a lui Antioh Cantemir (1705) in Moldova Romanul vizeaza ingerintele lui Constantin Brancoveanu in treburile interne ale Moldovei. Conflictul principal este cel dintre Constantin Brancoveanu si Dimitrie. Tragica si zbuciumata istorie!
Cel mai mare carturar roman din secolul al XVU-lea Miron Costin, moare din ordinul domnitorului analfabet, Constantin Cantemir, tatal eruditului Dimitrie Cantemir. Doi domnitori luminati, Constantin Brancoveanu si Dimitrie Cantemir se lupta intre ei. Dimitrie Cantemir va trebui sa ia calea exilului, in Rusia, unde isi da obstescul sfarsit, iar Constantin Brancoveanu va fi ucis miseleste, impreuna cu coconii sai, la Constantinopol, pentru ca n-a vrut sa-si lepede credinta Istorie de popor asezat la rascruce de drumuri, in calea tuturor invaziilor, unde se intersecteaza interesele, expansioniste ale marilor puteri.
Continutul romanului este, insa, incifrat printr-o serie de masti si simboluri. imparatia patrupedelor sau Tara Leului este Moldova Tara Romaneasca este imparatia pasarilor sau Tara Vulturului.
Imperiul Otoman este imparatia pestilor, inalta Poarta este templul Pleonexiei (al lacomiei). Constantinopolul este Cetatea Epithimiei (a poftei de inavutire). Dintre mastile personajelor, cele mai importante, principalii protagonisti, care se infrunta sunt Corbul (Constantin Brancoveanu) si Inorogul (Dimitrie Cantemir). Inorogul este, mitologic vorbind, un animal fabulos: cal alb, cu corn in frunte, simbol al agerimii spirituale, care trece peste orice oprelisti si isi invinge adversarii.
Intriga romanului este extrem de complicata, inestricabila, aproape imposibil de urmarit.
Cu toate acestea continutul romanului se rezuma, in mare, la urmatoarele fapte: aducand doruri mari la templul Pleonexiei, din Cetatea Epithimiei, Corbul (Constantin Brancoveanu) reuseste inlocuirea Vidrei (Constantin Duca) cu Strutocamila (Mihail Racovita) la carmuirea patrupedelor Corbul si Strutocamila banuiesc ca Filul (Antioh Cantemir) si Inorogul (Dimitrie Cantemir) uneltesc in imparatia pestilor si pun la cale prinderea Inorogului.
Este trimis, in aceasta misiune, Soimul (Toma Cantacuzino), insa acesta este cucerit de prietenia Inorogului si planul esueaza Dar Hameleonul (Scarlat Ruset) ii intinde Inorogului o cursa Acesta cade in ea si este prins si predat crocodililor (bostangiilor, corpul jandarmeriei turcesti).
Inorogul este azvarlit in inchisoare. Parasit de toti, pana si de fratele sau, Filul (Antioh Cantemir), Inorogul reuseste, pana la urma sa scape, rascumparandu-se printr-o mare suma de bani. Intre timp, conjunctura politica se schimba Corbul si Inorogul sunt nevoiti sa se impace, iar Corbul este obligat sa accepte domnia Filului, in imparatia patrupedelor Efecte savuroase, de un umor modern, ce atinge limita absurdului, scoate Dimitrie Cantemir din combinatiile de masti, ce contravin sensului naturii: Strutocamila (combinatie de strut si camila) si Monocheroleopardalis (combinatie de leu, inorog si leopard), masca tatalui sau. Constantin Cantemir.
Dincolo de alegorie, intalnim, in Istoria ieroglifica, o serie de procedee artistice.
Mai intai, este vorba de tehnica povestirii in rama, a povestirilor ce se nasc dintr-o poveste cadru, in care sunt inglobate Aceasta este o tehnica straveche a povestirii, pe care o intalnim in Panciatantra (Cinci carti ale intelepciunii, din literatura indiana), O mie si una de nopti (Halima) si Istoria Sindipii -faimoasele culegeri de povesti orientale - si in Decameronul lui Boccaccio. Aceasta tehnica a fost numita de nemti: "rahmenerzahiuung", de italieni: "la comice" si de francezi: "conte a tiroir". Dintre povestirile, din Istoria ieroglifica, se remarca, indeosebi, povestirile autohtone: Povestea Lupului, Povestea Ciobanului, Povestea porcarului, iar dintre cele orientale: Povestea duhului si a corabierului, imprumutata din O mie si una de nopti "Duhul" este "delfinul" pe care Dimitrie Cantemir il defineste in spiritul umorului absurdului: "peste porcit" sau "porc pestit".
Excelent sunt realizate portretele morale, in care D.Cantemir pune mult talent satiric. Dintre acestea, se detaseaza portretul Hameleonului a carui trasatura dominanta ramane viclenia. Cameleonul (Hameleonul- cum ii zice D.Cantemir) este un mic animal respingator - o reptila - ce isi schimba culoarea in functie de mediu, un simbol al adaptabilitatii si al schimbarilor convingerilor dupa conjuncturi.
Mesajul Istoriei ieroglifice devine, astfel, tulburator de actual Descriptiile lui D. Cantemir pun in evidenta finetea artei sale de gravor si ne recomanda - mai ales, in zugravirea Templului Pleonexiei si in descrierea Nilului - un peisagist "de talia lui Ariosto", cum spune G. Calinescu. Dar, marea izbanda a lui D.Cantemir se face resimtita in special, in "elegii" ("eleghii" - cum le spune autorul), acele fragmente de proza rimata si ritmata adevarate poeme in proza Asa este, de pilda Jelania Inorogului, ce cuprinde un "prolog", o lamentatie" si un "blestem", in care scriitorul construieste sumbre viziuni apocaliptice, nemaiintalnite, pana la el, in literatura noastra D.Cantemir invoca sfarsitul lumii, pentru blestematiile ei Prin aceste viziuni apocaliptice, D. Cantemir il prefigureaza pe Eminescu, iar prin conditia dramatica a omului in univers, prin fragilitatea fiintei umane, marcata de singuratate si spaima in fata Neantului, anticipeaza literatura existentialista moderna a absurdului.