Poezia „A mele de Alexandru Vlahuţă impresionează printr-un lirism de tip subiectiv, conturat prin prezenţa de mărci lexico-gramaticale ale subiectivităţii: verhul de persoana I: „văd", pronume şi adjective pronominale de persoana I „a mele", „mi", pronume adjective pronominale de persoana a II-a: „iţi", „tale", imbinăndu-se, astfel, caracterul confesiv iadresativ al textului.
Din punct de vedere tematic, discursul liric abordează deznădejdea resimţită pentru scurgerea inexorabilă a tinrpoloi natura devine un ecou al găndurilor eului, materializănd emoţiile acestuia.
Ideea poetică reprezintă mesajul central al textului, conturăndu-se prin intermediul unor figuri de stil care generează inedite imagini artistice. Aceste artificii stilistice au rolul de a corobora ideea centrală, conferindu-i valoare estetică şi expresivă.
0 expresivitate aparte ii oferă poeziei „A mele visuri..." de Alexandru Vlahuţă prezenţa exlcamaţiilor retorice: „Ce-mi umplu inima de jale!" şi „or sta mai adăncite / A mele visuri Prin aceste intervenţii, eul liric exprimă intensitatea emoţiilor trăite prin prisma profundei dezamăgiri pe care o poartă. Aceste figuri retorice au, de asemenea, rolul de a potenţa starea de dezolare.
Repetiţia epitetului „A mele visuri risipite" accentuează starea de nelinişte şi de disperare la care este supus creatorul ca fiinţă efemeră. Elementul natural indeplineşte un dublu rol: pe de-o parte este un agent al stării melancolice, iar pe de altă parte, are rolul de a materializa, de a conferi o formă fizică suferinţei vocii lirice.