Opera ,,Caisul”, de Magda Isanos, înfăţişează un aspect din natură, al unei dimineţi de primavară.
Sentimentele predominante sunt de fascinație și de uimire față de spectacolul pe care elementul naturii i-l poate oferi vocii ficționale. Vocea poetică prezintă din perspectivă subiectivă, ipostaza sa de contemplator, înflorirea caisului surprins în cele mai mici detalii: crenguţele sunt asemanate cu ,,degetele fragede de ram”, culoare „alb-roz”. Caisul este prezentat printr-o descriere nesistematică din plan apropiat, figurile de stil constituind modalităţi de exprimare a afecţiunii vocii ficționale faţă de realitatea prezentată. Toate aceste trăiri sunt exprimate printr-o serie de resurse expresive. Cuvântul cu sensul său figurat din epitetul personificator ,,(degetele) fragede”, epitetul adverbial ,,(a bătut) nerăbdător” dezvăluie sentimente de dragoste, de afecţiune, de bucurie, resimţite în momentul exploziei de culoare a primăverii. În text alternează suita de imagini vizuale ,,Atât alb si roz îşi răsfăţă risipa” cu cele auditive ,,căci mi-a bătut nerăbdător in geam” centrate pe verbe dinamice „a bătut”, „a trecut” şi pe grupuri nominale de tipul substantiv si adjectiv. Metafora „un înger... şi-a frânt aripa” creioneză spectacolul cromatic oferit de elementele vegetale în anotimpul reînvierii. Întreaga poezie pare a fi un imn închinat naturii ce are rolul de a exprima de graţie divină, beatitudinea fiinţei poetice copleşite de miracolul naturii.
Similitudini cu alte opere:
Ideea textului liric ,,Caisul’’, de Magda Isanos, mă trimite cu gândul la opera Salcâmi, de A.E. Baconsky, care pune în lumină regretul pentru trecerea ireversibilă a timpului, dar și comuniunea perfectă a omului cu un element drag din natură.
O valoare culturală comună, la nivelul celor două texte, o constituie interesul și dragostea față de un element din natură.
În textul-suport, poeta înfățișează un aspect din natură, al unei dimineţi de primavară, iar sentimentele predominante sunt de fascinație și de uimire față de spectacolul pe care elementul naturii i-l poate oferi vocii ficționale și caisul este prezentat printr-o descriere nesistematică din plan apropiat.
În poezia lui Baconsky, se evidențiază admirația vocii ficționale pentru salcâmii cu care se simțea înfrățit și curiozitatea de a afla, dacă acesția mai ,,trăiesc’’, amintindu-i de copilăria lui, având în vedere scurgerea anilor.