Grigore Alexandrescu, poet important al secolului al XIX-lea privește realitatea timpului sau cu atenție observând și criticând în fabulele sale defecte ale oamenilor dar și ale societății timpului său.
Fabula - Specie a genului epic care exprima alegoric prin intermediul animalelor, plantelor, obiectelor neînsuflețite, acțiuni specifice oamenilor, satirizând defectele acestora și incheindu-se printr-o morala cu conținut educativ.
”Boul și vițelul” este o astfel de creatie, pentru ca prezinta, ca o opera epica inversuri, o scurta intamplare ai carei protagonisti sunt animale.
Ca opera epica, fabula ”Boul și Vițelul”, redă indirect sentimentele autorului, de dispreț și dezaprobare fata de lumea timpului sau prin intermediul actiunii, al personajelorsi al naratrului. Actiunea este simpla, urmeaza un singur fir narativ, este liniara si concisa.'utem recunoaste in inlantuirea evenimentelor schita unui subiect epic. (Expozitiunea ne prezinta imaginea unui bou obisnuit: )un bou ca toti boii*, care prin mare norocdobandeste o pozitie sociala importanta. Acest moment constituie constiuie intriga, caredetermina desfasurarea actiunii scurte, constituita din incercarile unui vitel, rudaapropiata a boului, de a lua legatura cu unchiul sau, devenit bogat, pentru a obtine si elmacar )niste fan*. !ncercarile vitelului sunt zadarnice, fiind indepartat de catre slugastapanului pe diferite motive.
Actiunea ajunge la intensitatea maxima in momentul in care boul iesit la plimbare trece pe langă vițel ignorându-l. Necrezand ca a fost ocolit intentionat: ”ca buna s-a ruda l-ar fi ocolit*, perseverent, vitelul revine a doua zi la casa boului. În deznodamant, boul indignat de indrazneala vitelului porunceste slujitorului sa fie aruncat pe scari pentru ca el nu are astfel de rude.
Timpul si spațiul nu sunt precis determinate. Expresia ”in zilele noastre”, are dublu sens sugerand pe de o parte ca e vorba de o lume contemporana a poetului, pe de o alta parte o lume contemporana a cititorului. Alti indici temporali ce apar in text:”a doua zi”, ”dupa pranz”, ”iarasi”, ”prea de dmineata”.
Personajele sunt animaliere. Ele participa la actiune avand rolul unei masti subcare se intrezaresc trasaturi si caractere umane. Figura de stil prin care poetul realizeaza aceste personaje este personificarea.
Măiestria poetului stă întâi de toate în alegerea ieroglifei, în spațiul valah boul fiind simbolul prin excelență al prostiei.
Această ieroglifă, odată găsită, atrage după sine, printr-un fel de ingenuitate trucată, altele nu mai puțin pitorești: cireada (noțiune care transmite și o fină ironie la adresa societății unde este posibilă ridicarea proștilor în posturi înalte), vițelul — simbolul nevinovăției plate, al doamnei vaci fiu etc.
Personajele sunt caracterizate direct de către narator: ”un bou ca toți boii, putin la simtire”, ”de mândrie boul stăpânit”, de către alt personaj, sluga care se referă la boier: ”nu e cum îl știi”.
Caracterizare indirecta prin fapte, limbaj, dialogul fiind foarte sugestiv si prin relația dintre bou și vițel. Aceasta relatie dintre personaje este sugerata si prin titlu care anunta personajele aflate pe trepte sociale diferite, boul ignorand-o pe ruda sa. Boul apare portretizat moral, sugerand omul insensibil, norocos, comun:”un bou ca toți boii, parvenit, îngâmfat și trufaș. El este superficial, se crede unic, banii ii schimba caracterul, ignorandu-si propria ruda. Vițelul întruchipează omul modest, sărac, naiv, inocent, încrezător, optimist, răbdător și perseverent.
Fabula Boul și vițelul, ca și altele, nu este o simplă piesă de istorie literară, prostia și parvenitismul fiind observabile — în grade diferite — oricând și oriunde.