primul director al TAROM
Scurtă prezentare
Vladimir Stângaciu - Pionierul hidroaviației române, pilotul cu 5800 ore de zbor la cont, deținător a 14 distincții de luptă, primul director TAROM, conferențiar universitar la Institutul Politehnic din București (unde i-a fost student primul cosmonaut român Dumitru Prunariu), președinte al Ligii Aeronautice Române, un nume înscris pe statuia Eroilor Aerului (Bulevardul Aviatorilor din București).
Viaţa şi activitatea
Vladimir Stângaciu s-a născut la Bulaieşti, copilăria și-a petrecut-o la Susleni, tatăl său fiind preot, iar mama - învățătoare. În Basarabia interbelică, preotul și învățătorul erau primii intelectuali, sprijinul întregului sat. Părinții au dorit sa-l vadă slujitor al cultelor ori învățător, dar nu au putut trece peste încăpățânarea micului Vladimir, care a dorit să-și aleagă un alt destin.
În 1918, anul Marii Uniri, a împlinit 11 ani și a susținut examenele la Liceul "B. P. Hasdeu" din Chișinău, iar la 17 ani s-a înscris voluntar în Regimentul 3 Roșiori din Bârlad. A urmat apoi Divizia de Mare, unde și-a făcut serviciul, în grad de sergent, în echipajul canonierei "Lt. Dumitrescu". Când vasul a fost trimis la reparație, sergentul Stângaciu a fost repartizat la atelierul Nicolau din Constanța, pentru a participa la asamblarea hidroavionului "Getta", primul aparat de zbor de concept românesc menit sa decoleze de pe apă. Nicolau, patronul atelierului, era socrul lui Gh. Georgescu, unul dintre cei mai mari bancheri români şi sponsorul care finanța construcția "Gettei", operă a inginerului Radu Stoica.
La 15 august 1925, când vestitul în acele timpuri pilot Romeo Popescu trebuia să facă zborul de încercare, ca înadins, mecanicul care urma să însoțească pilotul în zbor se îmbolnăvise. Capitanul Popescu îl intrebă pe sergentul Stângaciu, în vârstă de 18 ani, dacă are curaj să zboare cu el, odată ce participase la asamblarea aparatului. După acel zbor, la recomandarea lui Romeo Popescu şi a locotenent-comandorului Petrescu, ajunge la Școala de ofiţeri-mecanici de aviație de la Cotroceni, pe care o absolveşte în anul 1927. De aici e repartizat în Grupul de hidroaviație de la Constanța, unde activează în mai multe funcții până în 1942.
Iar zborul ce avea sa-i marcheze viața a avut loc la 14 mai 1935. Trei hidroavioane "Savoia-Marchetti-35", cu 14 persoane la bord, au efectuat zborul fară escală Constanta - Istanbul - Atena - Constanţa, o performanţă pentru acele timpuri.
În plin război, a urmat studiile la Academia navală din Livorno, Italia, unde a efectuat şi zboruri de luptă cu bombardiere-torpiloare "Savoia Marchetti" contra flotei engleze. Odată, deasupra Marii Adriatice, bombardierul sau a fost lovit din plin de un obuz. Maşina s-a dezintegrat în aer, inginerul de bord fiind singurul dintre cei șase membri ai echipajului care a reușit să se salveze cu parașuta.
Au urmat apoi participarea la lupte pe frontul de Vest în Corpul Aerian Român, condus de generalul Emanuil Ionescu, unde comandorul - inginer Stângaciu s-a aflat in serviciul logistică. A întreprins raiduri de luptă în cadrul Grupului 1 bombardiere grele, eliberând Ardealul, dar participând și la luptele de eliberare a Ungariei, Austriei, Cehoslovaciei.
În loc de încheiere
" După război, când ruşii s-au apucat să ne facă omologarea brevetelor de zbor, nu au putut sa nu observe şi să nu-mi reproşeze originile basarabene, participarea mea la război contra lor. Le-am spus că în gruparea de aviație a generalului Celareanu, de exemplu, care a asigurat acoperirea aeriana la trecerea Prutului, au luptat alături de mine peste 60 de piloţi, navigatori, observatori şi pușcași de bord de origine basarabeană. Oare nu e clar ca aceștia au luptat pentru eliberarea pământului lor?
De ce nu vă întrebați, le-am zis, ce cautau în Basarabia, catre 22 iunie 1941, viitorii mareşali Pocraskin, Kojedub, Saviţki, Pstago, Batov? Ce patrie apărau ei aici, pe pământul nostru? Nu au avut argumente să ma contrazică. Este binecunoscut că rușii se pregăteau în vara anului 1941 de o invazie masivă în Europa, poate în primul rând în România, cu bazinul petrolier Ploieşti. Aici erau concentrate atâtea trupe, încât dacă ar fi fost îndreptate asupra României, a Europei, nu le-ar fi putut opri nimeni" își amintea V. Stângaciu într-o scrisoare.
BIBLIOGRAFIE
1. Cotidianul"Timpul", Chișinău, 11 august 2006, nr.461