Paul Goma a fost cel mai mare militant anticomunist din România lui Ceauşescu. A fost omul care s-a opus, aproape singur, unui regim ...
În 1935, la 2 octombrie, în satul Mana, comuna Vatici, județul Orhei (Basarabia), se naște al doilea fiu al învățătorilor Goma - PAUL.
Biografie Paul Goma
În mai 1952, Paul Goma, elev în clasa a X-a la liceul "Gh. Lazar", este "convocat" la Securitatea din Sibiu şi "reţinut" opt zile, după care este exmatriculat din toate şcolile din ţară deoarece susţinuse în şcoală cauza luptătorilor anticomunişti. Reuşeşte să se înscrie la liceul "Radu Negru" din Făgăraş, pe care îl absolveşte în iunie 1953. Un an mai târziu, susţine simultan examene de admitere la Universitatea din Bucureşti (filologie, română) şi la Institutul de literatură şi critică literară "Mihai Eminescu". Reuşeşte la amândouă, alegând Institutul.
După revoluţia maghiară din octombrie 1956 Paul Goma hotărăşte să predea carnetul U.T.M., în semn de protest. În noiembrie acelaşi an este arestat, fiind acuzat de… tentativă de organizare de manifestaţie ostilă.
În martie anul următor este condamnat la 2 ani de închisoare corecţională, pe care îi execută la închisorile Jilava şi Gherla. După, e trimis în domiciliu forţat în Bărăgan, la Lăţeşti, unde rămâne până în 1964.
Neputându-se reinmatricula în anul III, în vara lui 1965 susţine examene de admitere la Facultatea de filologie a Universității din București.
În vara anului 1967 Paul Goma a trimis în Occident prima variantă a romanului "Ostinato".
În zilele invadării Cehoslovaciei are loc lansarea volumului de debut "Camera de alături".
La sfârşitul lunii august 1968, la Uniunea Scriitorilor, are loc şedinţa de primire în partid a unor tineri scriitori, între care Mariana Costescu, Aurel Dragoş Munteanu, Adrian Păunescu, Al.Ivasiuc, Paul Goma.
În tot cursul anului 1969 este "judecat" la Uniunea Scriitorilor: un scriitor român, "mai ales când este un necunoscut", "nu are dreptul să se comporte ca şi cum ar fi singur pe lume", avându-se în vedere ameninţarea sa de a publica "Ostinato" în Occident.
În aprilie 1970 predă romanul "Uşa" Editurii Cartea Românească, care este însă respins de Marin Preda şi Mihai Gafiţa, ca urmare a pretinsei "decodificari" de catre Alexandru Ivasiuc, în două personaje din carte, a celor doi Ceauşescu; ulterior şi manuscrisul acestui roman este trimis în Occident.
În octombrie 1971 apare în limba germana, la "Suhrkamp Verlag", romanul "Ostinato". La târgul de carte, din acel an, de la Frankfurt pe Main, Paul Goma apare la stand cu acest roman - "carte interzisă în România". Imediat Dumitru Popescu propune excluderea din partid a lui Paul Goma - pentru că "a pus în mâna duşmanului o armă cu care să lovească în patria noastră". Îl atacă Eugen Barbu, Titus Popovici, Dinu Săraru; îl apără: Mihai Novicov, Ion Lancranjan, Mihai Ungheanu, Darie Novăceanu…
La aceeaşi editură vest-germană, în 1972 apare romanul "Uşa", reluat în 1974, în franceză, la Gallimard. Prin aceste cărţi Paul Goma intră în circuitul european, ajungând la cunoscutele conflicte cu autorităţile comuniste de la Bucureşti, culminând cu "Mişcarea 77" şi soldate cu arestarea şi detenţia sa la Rahova. La 20 noiembrie 1977, Paul Goma, împreună cu soţia şi copilul pleacă în exil. Ajunşi la Paris, cer azil politic. Aici scriitorul va continua lupta sa anticomunistă.
Abia după revoluţie i se publică şi în România o parte dintre cărţi. Îi apar articole în revistele Vatra, Familia, Timpul, Jurnalul Literar.
Paul Goma şi familia sa sunt în continuare exilaţi în Franţa, având statut de refugiaţi politici.
Nu este membru al Uniunii Scriitorilor, din care a fost dat afară în 1977, în timp ce era închis în arestul Securităţii de la Rahova, de către conducerea USR, din care faceau parte, între alţii, Nicolae Manolescu, Ana Blandiana şi Augustin Doinaş.
Printre ultimele SCRIERI ale lui Paul Goma se numără:
"Săptămâna roşie 28 iunie - 3 iulie” (sau Basarabia şi Evreii)
În 2002, Paul Goma scrie eseul "Săptămâna roşie 28 iunie - 3 iulie sau Basarabia şi Evreii". Lucrarea prezintă atrocităţile comise de populaţia neromână (între care şi evrei) în timpul retragerii trupelor şi administraţiei române din Basarabia şi Bucovina, de după ultimatumurile sovietice din iunie 1940.
Această istorie este în genere ocultată de istorici. Explicaţia autorului pentru fermitatea cu care regimul antonescian îi pedepsise pe evrei, după 22 iunie 1941, constă în răzbunarea pentru faptele reprobabile din anul precedent. Totodată, Goma militeză pentru asumarea responsabilităţii evreilor pentru crimele comise contra românilor, şi este contra distorsionării istoriei în vederea instituirii unui mit exclusiv al genocidului doar contra evreilor în scopuri politice (de dominaţie), economice (extorcare de fonduri) şi de culpabilizare a tuturor celorlalte naţiuni ne-evreieşti, fară o analiza critică a propriilor acţiuni criminale antiromâneşti (şi în general anti-goim), susţinute sau aprobate de cvasi-totalitatea cercurilor evreieşti.
Între 2002 şi 2005, eseul a cunoscut numeroase variante. Prima ediţie tipărită a apărut la Editura Museum, Chişinău, 2003, cea de-a doua la Criterion Publishing House, Bucureşti, 2003, iar cea de-a treia la Editura Vremea, Bucureşti, 2004.
Legături web externe
Site-ul oficial al scriitorului: http://paulgoma.free.fr