Maria Bieșu - Artistă a Poporului, Laureată a Premiilor de Stat, profesor universitar, academician, "Doctor Honoris-Causa" , Cavaler al “Ordinului Republicii" și deţinătoarea Ordinului Naţional “Steaua României" .
Maria Bieșu s-a născut la 3 august 1935 în satul Volontiri, judeţul Cetatea Albă, România (azi raionul Ștefan Vodă, RM), în familia Luca și Tatiana Bieșu.
Talentul muzical și dragostea pentru cîntec le-a moștenit de la mama sa, cea mai bună cîntăreață în satul natal. În 1951 Maria Bieșu a absolvit școala din sat și a continuat studiile la o instituție de profil agrar în oraşul Leova. În timpul anilor de studenție participă activ la diverse activități culturale: cânta, dansa, conducea un cor.
În 1955 este admisă fără examene la Conservatorul de Stat din Chișinău în clasa pedagogului S. Zarifian. Încă în timpul studiilor Maria Bieșu devine populară în republică, fiind solistă a orchestrei de muzică populară “Fluieraș”. A absolvit Conservatorul în 1961 în clasa profesorului P. Botezat și imediat după examenele de absolvire a fost invitată la Teatrul de Stat de Operă și Balet din Chișinău, R.S.S.M.
Maria Bieșu debutează ca solistă în cadrul formației de muzică populară ”Fluieraș” cu piesa ”Struguraș de pe colină” la un concurs raional, alături de celebrii Tamara Ciobanu și Serghei Lunchevici. Apoi, la festivalul republican, ministrul culturii a urcat special pe scenă pentru a o îndemna să vină la conservator. În 1955, în fața comisiei de examinare a Conservatorului din Chișinău, Maria Bieșu a interpretat o romanță de Liszt și aria din ”Dama de Pică” cu atâta simțire, încât în final s-a lăsat o tăcere suspectă, după care examinatorii au exclamat în cor: ”Bravo, Marie!”, primind nota maximă.
A dus o viață grea, având și probleme de sănătate, deoarece unica sursă de existență era o bursă modestă.
În 1965, tînăra solistă, împreună cu un grup de soliști de operă, face un stagiu la teatrul La Scala din Milano, Italia. Aici, sub îndrumarea maestrului Enrico Piazza, asistentul de altădată a marelui Toscanini, pregătește rolurile principale de soprană în limba italiană din operele Tosca, Madame Butterfly, Aida și Trubadurul. Însuși Antonio Guiringuelli, directorul general al teatrului La Scala, a declarat că această tânăra n-are nevoie de nici un fel de lecții – ea are un dar înnăscut.
Maria Bieșu a interpretat diverse roluri: Floria Tosca, Cio-Cio-san, Norma, Aurelia, Olga, Natalia, Ruxanda, Iolanta, Cuma, etc.: personaje din opere renumite, cu tematici variate.
Este desemnată laureată și deținătoare a Premiului III la Concursul International "P. I. Ceaikovski" din Moscova 1966; Premiul I și Cupa de Aur, pentru cea mai bună interpretare a rolului Madama Butterfly din opera "Madama Butterfly” la Concursul Internațional de canto “Miura Tamaki” Tokio, 1967. Laureată a Premiului Fondului “Irina Arhipova” și Medalia de Aur.
Devine președinte al Uniunii Muzicienilor din Republica Moldova din 1987 și Vicepreședinte al Uniunii Mondiale a Muzicienilor din Moscova din 1992.
Elena Vdovina, muzicolog din Republica Moldova, afirmă că "vocea Mariei Bieșu impresionează până în adâncul sufletului prin tembrul ei irepetabil, pătruns de frumusețe, căldură și prospețime. Ea te cucerește prin neobișnuita eleganță a vocalismelor, prin tehnica filigranată.”
Natura a înzestrat-o pe Maria Bieşu cu calități distinse, necesare unui cântăreț de operă: vocea, muzicalitatea, talentul actoricesc. Maria Bieşu posedă cu desăvârșire arta scenică. Ea ştie să genereze şi să trăiască o stare de spirit adecvată fiecărui personaj în parte.
În palmaresul celebrei cântărețe sunt incluse peste treizeci de roluri diferite ca stil, concepţie, complexitate. Una din culmile artistice, realizate de Maria Bieşu este rolul Normei din opera omonimă de V.Bellini. Această realizare a confirmat potenţialul enorm al cântăreței şi a consolidat-o ca actriţă de o forţă dramatică extraordinară.
Maria Bieşu este o cântăreață de operă prin excelenţă, dar la fel de importantă este şi activitatea concertistică a Mariei Bieşu, în care se produce cu creații de cameră. În acest domeniu de activitate, Maria Bieşu s-a remarcat prin simțul fin al stilului, lucrul minuțios cu textul muzical şi cel poetic, profunzimea redării conținutului, plinătatea emoțională şi sinceritatea interpretării.
”Maria Bieşu este trup din trupul minunatului ei popor, fiica lui care îl iubește cu devotament şi gingășie. Ca toţi artiștii mari, ea contribuie la consolidarea frăției dintre oamenii lumii.” (Е. Vdovina)
Maria Bieșu a fost o prietenă apropiată cu celebra cântăreață sovietică de operă Irina Arhipova.
Operele, în care rolul principal a fost interpretat de M. Bieşu:
„Forţa Destinului”, „Masquerade”, „Don Carlos”, „Nabucco” de G. Verdi, „Adriana Lecouvreur” de F. Cilea, „Turandot” de G. Puccini. De asemenea, din repertoriul ei fac parte următoarele roluri: Flora („Tosca” de G. Puccini, 1962), Tatiana („Evgheni Oneghin” de P. Ceaikovski, 1963), Aurelia („Aurelia” de D. Gherşfeld, 1963), Cio-Cio-San („Madame Butterfly” de G. Puccini , 1963), Lisa („Dama de pică” de P. Ceaikovski, 1965), Aida („Aida” de G. Verdi, 1966), Desdemona („Othello” de G. Verdi, 1967), Leonora („Trubadurul” de G. Verdi, 1969), Domnica („Balada eroică” 1970 A. Stîrcea,), Nedda („Paiaţe” de R. Leoncavallo, 1971), Zemfira („Aleko” de S. Rahmaninov, 1973), Glira („Glira” de Gh. Neaga, 1974), Nastasia („Vrăjitoarea” de P. Ceaikovski, 1974), Norma („Norma” de V. Bellini, 1975), Mimi („La Boheme” de G. Puccini, 1977), Turandot („Turandot” de G. Puccini, 1979), Iolanta („Iolanta” de P. Ceaikovski, 1979), Olga („Serghei Lazo” de D. Gherşfeld, 1980), Santuzza („Cavalera rusticana” de P. Mascagni, 1980), Natalia („În storm” de T. Hrennicov, 1980), Leonora („Forţa destinului” de G. Verdi, 1981), Serafina ("Viva, maestrul” de G. Donizetti, 1981), Adriana („Adriana Lecouvreur” F. Cilea, 1984), Dido („Dido şi Aeneas” de Gh. Purcell, în versiunea de concert, 1984), Rita („Aici e linişte în zori” Gh. Molceanov, 1985), Elizabeta („Don Carlos” de G. Verdi, 1985), Rucsanda („Alexandru Lăpuşneanu” Gh. Mustea , 1987), Amelia („Un Ballo in maschera” de G. Verdi, 1989), Abigail („Nabucco” de G. Verdi, 1995).
La 16 mai 2012, Maria Bieșu, s-a stins din viață, la vârsta de 76 de ani.