Ministru al culturii al RM, deputat în primul Parlament al Republicii Moldova în anii 1990-1994.
A readus monumentul lui Ștefan cel Mare din Chișinău la locul firesc, a contribuit la instalarea ”lupoaicei latine” în fața Muzeului Național de Istorie, a fost o flacără vie a Teatrului Luceafărul din Chișinău, cu un rol deosebit în redeșteptarea basarabenilor asupriți de regimul sovietic.
Ion Ungureanu s-a născut la 2 august 1935 în satul Opaci din plasa Căușeni (județul Tighina, România), astăzi raionul Căușeni (RM).
După absolvirea Școlii medii din Căușeni face studii la Institutul Pedagogic ”Ion Creangă” din Chișinău, facultatea Filologie (1952-1955). În perioada 1955-1960 studiază la Școala teatrală Boris Şciukin (Moscova). A urmat cursuri de regie de pe lângă Institutul de artă cinematografică A.V. Lunacearski din Moscova (1963-1964).
În 1960 își începe activitatea la Teatrul Luceafărul din Chișinău, din 1964-1971 fiind prim-regizor al teatrului.
Acuzat de naționalism - e nevoit să părăsească R.S.S. Moldovenească. Pleacă la Moscova, unde lucrează ca regizor și actor de teatru și film. În perioada 1977-1989 este regizor la Teatrul Armatei din metropola rusă. În anii 1980-1989, paralel cu activitatea în teatru și cinematografie, predă arta actoricească la Școala Superioară de teatru B. Şciukin.
"Comuniștii nu au țară, ei au teritorii. În 71 s-a lovit în "Luceafărul". Mie mi-a fost interzisă Steaua fără nume - spectacol pe care-l montasem cu studenții, ca lucrare de licență. A avut noroc numai de trei reprezentații. Nu vă închipuiți ce se petrecea la Chișinău cu ocazia prezentării acestui spectacol... Și faptul că se pomenea de trenul București-Sinaia i-a deranjat pe mulți... La un moment dat, chiar și cei care simpatizau teatrul îmi ziceau: "Ei, Ungurene, dar nici așa nu se poate... la fiecare pas rostiți pe scenă București..." Eu le zic că e un orar de tren, iar ei: "Las' că știm noi." Vă închipuiți în ce situație ne aflam noi acolo? Astăzi parcă nici mie nu-mi vine a crede că am trecut prin această grozăvie... Și uite așa a fost interzis acest spectacol, a fost interzis și alt spectacol al meu chiar în ziua premierei, cu 30 de minute înainte de ridicarea cortinei, spectacolul Minodora. Mi s-au imputat greșeli ideologice, grave greșeli în formarea repertoriului, grave greșeli în educarea tineretului, în conducerea teatrului și am fost nevoit să părăsesc teatrul "Luceafărul", să încep bejeniile..."
Ion Ungureanu
Ion Ungureanu a debutat în cinematografie în anul 1958 în filmul ”Când omul nu-i la locul lui”, primul film artistic realizat la studioul "Moldova-film". În decursul timpului, s-a impus ca un interpret care știe să îmbine firescul cu expresivitatea artistică. A jucat în 25 filme. Rolurile sale cele mai cunoscute au fost Boris Grădinaru din Cînd omul nu-i la locul lui (1958), Sfîntul Petru din Se caută un paznic (1967) și cel din filmul Favoritul (1976). De asemenea, a dublat zeci de filme în limba română. A regizat mai multe filme la televiziunea centrală din Moscova.
În anul 1989 revine la Chișinău. După declararea indepenenței Republicii Moldova îndeplinește funcția de ministru al culturii și cultelor (6 iunie 1990 - 5 aprilie 1994), apoi pe cea de vicepreședinte al Fundației Culturale Române din București (1995-2005).
În calitate de ministru, Ion Ungureanu a luat o serie de decizii cum ar fi cea ca timp de doi ani, pentru învățarea limbii române literare, regizorii basarabeni să lucreze în teatrele din România. El a desființat în anul 1992 Teatrul Național "Maxim Gorki" din Chișinău, înființînd în locul lui Teatrul Național "Mihai Eminescu" . A repus în centru Chișinăului statuia lui Ștefan cel Mare.
Vladimir Beșleagă despre Ion Ungureanu
„Îl preţuiesc pentru că este un monument viu al culturii noastre şi al luptei pentru cultura naţională. În timpuri vitrege, în timpuri triste, el ca un haiduc voinic a făcut lucruri atât de mari”.
Ion Ungureanu a primit titlurile de Maestru emerit în arte al Federației Ruse (1981), Artist al poporului din R.S.S. Moldovenească (1989), decernîndu-i-se și Premiul "Intervidenie" pentru filmul televizat "Lika" (Plovdiv, Bulgaria, 1981) și Premiul Național (1990). Pentru contribuţii substanţiale aduse la dezvoltarea artei teatrale, în calitate de actor şi regizor, pentru promovarea culturii naţionale peste hotarele republicii, în martie 2009 Consiliul Suprem pentru Ştiinţă şi Dezvoltare Tehnologică al Academiei de Științe a Republicii Moldova i-a acordat titlul de Doctor Honoris Causa eminentului om de cultură şi artă Ion Ungureanu, Artist al Poporului, Laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova (2009). Festivitatea de conferire a titlului a avut loc pe 7 mai 2009.
La 28 ianuarie 2017 s-a stins din viață, la vârsta de 81 de ani, la București.