Sfântul Ierarh Iacob Putneanul (20 ianuarie 1719 - d. 15 mai 1778) a fost mitropolit al Moldovei între anii 1750-1760. Și-a închinat întreaga viață slujirii Bisericii, luminării poporului prin școală și tipar, apărării celor nedreptățiți și povățuirii sufletelor spre mântuire, rămânând în amintirea poporului credincios drept „păstorul celor săraci și smeriți, care a dus o viață de Sfânt”.
S-a născut la 20 ianuarie 1719, la Rădăuți.
Iacob Putneanul - Viața și activitatea
A studiat la școala elementară de pregătire a preoților, apoi la cea "latinească", ce funcționau pe lângă Mănăstirea Putna. Călugărit la Putna (1731), este făcut ieromonah (1736) şi egumen (1744) al mănăstirii Putna.
În 1745 ajunge episcop de Rădăuți, în această calitate, a continuat activitatea înaintașului său Varlaam, care înființase aici o tipografie în 1744 și care a funcționat până în 1746, tipărindu-se aici cinci cărți (Liturghierul slavo-român, ş.a.).
În 1747 a înființat la Episcopie o școală pentru învățarea limbilor slavonă și greacă.
Ales Mitropolit al Moldovei (1750-1760), a desfășurat o intensă activitate culturală și socială, remarcându-se ca un promotor al culturii și tiparului românesc, bun traducător.
În Sinodul din ianuarie 1753 a hotărât ca în scaunul mitropolitan să fie numiți numai ierarhi români. A insistat asupra anulării introducerii, de către domnii și clericii fanarioți, în școli și biserici, a studierii obligatorii a limbii grecești, punând bazele unei direcții noi în dezvoltarea limbii și culturii naționale.
A mutat la Iași tipografia Episcopiei de Rădăuți, la care au lucrat și câțiva transilvăneni, scoțând o serie de cărți de slujbă și învățătură, majoritatea cu cheltuiala sa. Iacob Putneanul a tipărit peste 15 cărți în limba română, necesare Bisericii și școlii, în mare parte scrise sau traduse de mitropolit cu ample prefețe, pline de idei și sfaturi: ”Alfavita sufletească pentru folosul de obște” (1755), ”Sinopsis” (adică Adunare de multe învățături pentru preoți (1757)), ”Despre lemnul Sfintei Cruci”, o ”Liturghie” (1759) ş.a., difuzate pe la mănăstirile și bisericile din toate provinciile române.
Preocupat și de educarea copiilor - prin școală, a tipărit în 1755 un ”Bucvar sau Începere de învățătura” (adică un Abecedar) în prefața căruia insistă asupra importanței învățăturii. Acest abecedar a fost reeditat cu unele completări în 1771 la Viena, fapt ce-i dovedește superioritatea față de altele.
Iacob Putneanul s-a manifestat și ca apărător al poporului, având curajul să inițieze, în plină epocă fanariotă, o acțiune de înlăturare a abuzurilor și exploatării nemiloase la care se dedau grecii fanarioți şi marii proprietari funciari. Împotrivindu-se cu hotărâre la reintroducerea așa-numitelor dări ale "văcăritului", care ar fi dus la o exploatare și mai nemiloasă a țărănimii. A fost silit, la începutul anului 1760, să se retragă din scaunul mitropolitan.
Iacob Putneanul se stabilește, până la sfârșitul vieții, la Mănăstirea Putna, unde s-a ocupat de restaurarea acestei ctitorii a lui Ștefan cel Mare, pe care le începuse încă în cursul arhipăstoririi sale. În timpul aflării lui aici, Mănăstirea Putna a cunoscut o "epocă de strălucire unică în istoria ei culturală". În colaborare cu arhimandritul cărturar Vartolomei Măzăreanu, a înființat aici, în 1774, o Școală superioară duhovnicească după modelul Academiei movilene din Kiev, ce a dăinuit până către 1782. Aceste fapte au condus la reînvierea activității cărturărești în limba română în Moldova. S-a stins din viață la 15 mai 1778, fiind înmormântat în pridvorul bisericii de la Putna.
Canonizarea Mitropolitului Iacob Putneanul
În ședința din 6-7 iunie 2016, Sinodul al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât trecerea în rândul sfinților a Mitropolitului Iacob Putneanul al Moldovei, cu zi de prăznuire 15 mai, și a colaboratorilor săi, Cuvioșii Sila, Paisie și Natan, cu zi de prăznuire 16 mai.
BIBLIOGRAFIE
1. Pr. Mircea Păcurariu,"Istoria Bisericii Ortodoxe Române", Ed. Știința, Chișinău, 1993
2. "Calendar Național", Chișinău, 2003