Mănăstirea PUTNA se găseşte în comuna Putna din jud. Suceava, un ţinut legendar al Bucovinei.
Perla ctitoriilor voievodului Ştefan cel Mare
Aflată la 72 km de "Cetatea de Scaun", este prima şi cea mai importantă ctitorie a Binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare.
Mănăstirea a fost construită între 1466 şi 1469, în amintirea victoriei sale împotriva turcilor de la Chilia în 1465.
Cronicarul Ion Neculce istoriseşte astfel despre felul in care a fost ales locul pe care avea să fie zidită mănăstirea:
"Ştefan-Vodă cel Bun, când s-au apucat să facă mănăstirea Putna, au tras cu arcul dintr-un vârfu de munte ce este lângă mănăstire. Şi unde au agiunsu săgeata, acolo au făcut prestolul în altariu".
Evoluţia mănăstirii în timp
La început a fost construită biserica cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", lucrările au luat sfârşit în 1469, slujba de sfinţire (târnosirea) având loc la 3 septembrie. S-au construit apoi Casa Domnească (1473), chiliile, zidul de apărare cu turnurile aferente şi Turnul Tezaurului, lucrările finalizându-se în anul 1481.
Reconstruită apoi sub voievozii Gheorghe Ştefan şi Eustratie Dabija, ultima oară fiind restaurată la sfârşitul sec.XIX. Din vechea mănăstire nu se mai păstrează decât Turnul Tezaurului (în partea de Vest a incintei) zidit în vremea lui Ştefan cel Mare. In el şi-au găsit adăpost, de năpăstuirile vremurilor, "nestematele" Putnei. De-a lungul veacurilor Mănăstirea Putna a trecut prin numeroase încercări cu incendii, năvăliri şi ocupaţii străine, cutremure, însă acestea n-au putut întrerupe desfăşurarea vieţii monahale şi lauda neîncetată adusă lui Dumnezeu.
La 1484, a fost incendiată de nişte barbari, apoi refăcută în scurtă vreme. În sec. XVI a fost prădată, iar un secol mai târziu, năvălită fiind de cazaci, a fost ponegrit mormântul lui Ştefn cel Mare. Astfel au fost sustrase podoabele domnitorului.
În 1750, cedează turnul de veghe de la intrarea în mănăstire, prăbuşindu-se la pământ, fiind distrus treptat şi de vicisitudinile vremurilor. Întreaga mănăstire, părea îmbătrânită şi avea grele sechele. Peste un deceniu aici s-a stabilit, retrăgându-se din sacunul de Mitropolit al Moldovei, Iacob Putneanul, care s-a îngrijit de mănăstire ca de ochii proprii, aducând prinos toată averea sa. Pe lângă restaurarea zidurilor mănăstirii, acesta a desfăşurat aici diverse activităţii cărturăreşti în limba română. În timpul aflării lui aici, mănăstirea Putna a cunoscut o "epocă de strălucire unică în istoria ei culturală".
După intrarea în 1775 sub ocupaţie habsburgică, mănăstirea va mai suferi o serie de transformări exterioare prin extinderea zonei de Nord a incintei, noi construcţii de chilii (1852-1856), modificări ale formei acoperişului bisericii (1859), lucrări mai ample asupra acesteia având loc în 1902 sub conducerea arhitectului vienez K. A. Romstorfer.
Centru de atracţie polivalent
Mănăstirea Putna a fost şi important centru cultural-artistic, aici funcţionând un atelier de caligrafi şi miniaturişti, unul de broderie, şcoală de pregătire a pictorilor, zugravilor de biserici, precum şi academie teologică. În muzeul mănăstirii se păstrează o colecţie valoroasă de broderii executate în vremea lui Ştefan cel Mare, manuscrise, icoane şi opere de argintărie.
În zilele noastre complexul monahal reprezintă un loc predilect de pelerinaj a românilor de pretutindeni, un loc deosebit şi aducător de pace.
Aici se află una din marile necropole domneşti ale Moldovei. Aici fiind înmormântaţi: Ştefan cel Mare, Maria Voichiţa (ultima soţie a domintorului), Maria de Mangop, Bogdan cel Orb, Ştefăniţă-Vodă şi alţi urmaşi ai săi până la Petru Rareş.
"Când era să moară Ştefan, / Multă jale a fost în ţară ..." În iulie 1504 Ştefan Vodă n-a mai fost. Tot poporul a participat la aducerea trupului marelui domnitor din Cetatea de scaun a Moldovei la Putna. Tot de atunci, candela deasupra mormântului său nu se mai stinge.
În pridvorul bisericii e îngopat şi Mitropolitul Iacob Putneanul.