În decursul vieţii, scriitorul a desfăşurat o vastă activitate în domeniul prozei, realizând o serie de lucrări remarcabile, printre acestea numărându-se „Cordun”, „Prăpădul Solobodei”, „Avizuha”, „Negura”, „Temelia”, „Poarta Furtunilor”, „Pământul zimbrului”.
Este autorul volumului de reportaje „Şantierele lumii” şi a jurnalului de călătorie „În împărăţia soarelui”. A publicat prelucrări după povestirile din ciclul „1001 de nopţi” şi a făcut traduceri din Eschil, Aristofan, Ovidiu, Puşkin, precum şi din literatura arabă, chineză şi sanscrită.
De asemenea, Eusebiu Camilar a scris numeroase romane şi povestiri cu un bogat conţinut educativ patriotic, dar şi piesele de teatru „Focurile” şi „Valea Albă”, scrise în colaborare cu Magda Isanos, cea care i-a devenit soţie în 1938. Cei doi au avut o fiică, pe Elisabeta Isanos, poetă, romancieră şi traducătoare.
În 1980, fiica scriitorului, Elisabeta Goia, a donat casa în care a copilărit Eusebiu Camilar, o locuinţă ţărănească construită la sfârşitul secolului XIX, statului român, pentru a fi transformată într-un muzeu memorial. Patru ani mai târziu, după ce casa a fost restaurată, a fost inaugurat muzeul, în cadrul căruia sunt expuse fotografii, tablouri, manuscrise, cărţi şi multe altele.
În legãturã cu numele „Camilar”
Scriitorul povestea o legendã, al cãrei autor era, se pare, chiar el: demult, un pâlc de oaste turceascã, niste „cãmilari”, conducãtori de cãmile, poposise în sat si rãmãsese acolo, „pe prispe”. Neamul lui patern ar fi avut legãturã cu acesti „cãmilari” din vechime. Alte etimologii sunt, totusi, mai probabile. Într-un studiu etnografic, publicat sub egida Academiei Române* cercetãtorul Tudor Pamfile mentioneazã un cuvânt descoperit într-un document din Mãscurei-Tutova: „adesea, pe hotare, dela piatrã la piatrã ori dela movilã la movilã, hotarul se fãcea mai lãmurit prin sãpare de sant si ridicare de pãmânt, care se numea brazdã sau cãmil.”* Am regãsit acest cuvânt în „Dictionarul limbii române. Întocmit si publicat dupã îndemnul si cu cheltuiala Maiestãtii Sale Regelui Carol I”, Bucuresti, Librãriile SOCEC & Comp si C. Sfetea, 1913: „cãmil” - câble, cordage, dérayure - cablu, funie groasã de corabie, otgon, funia cea mare a nãvodului, dar si rãzor, hat”. Desigur, sensul al doilea, rãzor, brazdã, hat, pare mai apropiat de realitatea satului. Mai plauzibilã e însã originea numelui dintr-o poreclã, legatã de un joc funerar, de priveghi. Florea Marian descrie pe larg desfãsurarea jocului, care poartã în alte regiuni numele „de-a calul”, si este jucat si de copii. Într-o notã, Florea-Marian precizeazã cã jocul „de-a cãmila” este „uzitat” în orasul Suceava. Se poate vedea cã existã o legãturã între joc si legenda numelui, asa cum o povestea scriitorul: bãnuind cã la originea jocului stã o întâmplare realã, a imaginat scena poposirii „cãmilarilor” înfrânti, pe prispele udestene.
BIBLIOGRAFIE (SELECTIVÃ)
- "Chemarea cumpenelor", versuri, 1937, Bucuresti
- "Cordun", roman, 1942, Bucuresti
- "Prãpãdul Solobodei", roman, 1943, Iasi
- "Avizuha", povestiri, 1945, Bucuresti
- "Turmele", roman, 1946, Bucuresti
- "Focurile", dramã, în colaborare cu Magda Isanos, 1945, Bucuresti
- "Valea Hotilor", roman, 1948, Bucuresti
- "Negura", roman, vol. I-II, 1949-1950, Bucuresti
- "Împãrãtia soarelui", note de cãlãtorie în China, 1955, Bucuresti
- "Poarta furtunilor", povestiri, 1955, Bucuresti
- "Inimi fierbinti", prozã, 1956, Bucuresti
- "Valea Albã", dramã istoricã în versuri, 1957, Bucuresti
- "Farmecul depãrtãrilor", note de cãlãtorie, 1966, Bucuresti
- "Povestiri eroice", 1965, Bucuresti
- "Viforul", povestiri, 1966, Bucuresti
- "Cartea de piatrã", jurnal, 1981, Bucuresti
- "Stejarul din Borzesti. Povestiri eroice", editura Blassco, 2006
- "Calaretul orb", editie electronica, 2009, (reeditarea volumului aparut la Editura Minerva, Bucuresti, 1975).
TRADUCERI - N.V.Gogol, "Însemnãrile unui nebun", 1945, Bucuresti
- A.S.Puskin, "Fata cãpitanului", 1946, Bucuresti
- A.N.Tolstoi, "Povestiri rusesti", 1947, Bucuresti
- Maxim Gorki, "Foma Gordeev", 1949, Bucuresti
- "As-Ma, fata ecoului" (poezie chinezã), 1955, Bucuresti
- "Din poezia chinezã clasicã", 1956, Bucuresti
- "1001 de nopti", basme arabe, 4 vol., 1956-1963, Bucuresti
- Ovidiu, "Tristele", 1957, Bucuresti
- Aeschylus, "Persii", "Cei sapte contra Tebei", 1960, Bucuresti
- Li-Tai-Pe, "Poezii", 1961, Bucuresti
- A.S.Puskin, "Dama de picã", 1963, Bucuresti
- Kalidassa, "Sakuntala", dramã sanscritã, 1964, Bucuresti
- Ovidius, "Epistole din exil", 1966, Bucuresti
>> Eusebiu Camilar - poezii