Alexandru Lozanciuc, cântăreț de muzică ușoară și populară
S-a născut la 27 decembrie în anul 1950 în satul Miciurin, raionul Drochia, R. Moldova.
Este interesantă calea parcursă de Alexandru Lozanciuc până a ajunge la muzică. În copilărie nu a participat niciodată la vreun concert școlar, dar mai ales să cânte… Iar dacă i se întâmpla să dea frâu liber coardelor vocale era pe vre-un lan de floarea-soarelui. A urcat pentru prima oară în scenă când învăța la școala profesională, la un concert de Revelion, ”Sanie cu zurgălăi” fu prima sa interpretare, asupra căreia insistase un bun prieten de-al său, acordeonist. Însă după ce a fost la concertul orchestrei ”Fluieraș” ce concerta în regiune, s-a convins că sunt interpreți cu adevărat talentați și a hotărât, că el nu are ce căuta în muzică și plecă la armată. După demobilizare a lucrat în colhoz, iar sufletu-i cerea altceva…
Măria sa întâmplarea l-a făcut să-și încerce norocul, Alexandru Lozanciuc înscriindu-se la Școala de Muzică „Ștefan Neaga” din Chișinău, unde a plecat să-i țină companie unui prieten, care de altfel n-a reușit. Instituție pe care o absolvește în 1976, clasa profesoarei Galina Sandul. Cât a învățat la colegiu a fost invitat să cânte în ansamblul „Moldoveneasca”, condus de Roza Lîsaia şi Simion Mîsoi, acolo își câștigă primii bani, care la acele timpuri nu erau puțini. Vara mai lucra lăcătuș în brigada din colhozul natal. Anume așa l-a găsit telegrama-invitație „Vino urgent. Plecăm în turneu în Bulgaria” Aşa a început cariera sa, apoi au urmat turnee în Germania, Polonia, Cehoslovacia etc. Profesoara sa G. Sandul insista ca Lozanciuc să meargă la Institutul de Arte să studieze canto de operă, unde mai pui că de la o vreme încoace, acesta era și visul tânărului interpret - să studieze în clasa Tamarei Ciobanu.
Visul devine realitate, pe parcursul anilor 1976-1981 studiază canto la Institutul de Arte „G. Muzicescu” de la Chișinău în clasa cântăreței Tamara Ciobanu, care deși la început era indignată, ea lucrase numai cu voci feminine, însă după ce-l auzi cântând conveni să-l învețe, în cele din urmă Alexandru Lozanciuc devenise unul dintre discipolii ei preferați. În anul 1976 pleacă la Festivalul internațional de muzica ușoară de la Berlin de unde se întoarce cu un trofeu important.
Un alt profesor care l-a marcat a fost B. Miliutin (canto operă), astfel către sfârșitul studiilor Alexandru Lozanciuc era un cântăreț de operă promițător, ce nu i-a fost dat să se întâmple. A suferit o intervenție chirurgicală la amigdale, care putea duce la pierderea totală a vocii, însă a trecut ca prin urechile acului de această cumpănă. A urmat apoi încercarea de a fi primit solist la teatrul de Operă și Balet, însă a fost preferat un alt candidat, în aceeași perioadă încearcă să dea probe pentru ansamblul „Fluieraș”, dar a fost refuzat. Ne văzând nici o perspectivă în cariera sa muzicală de mai departe Alexandru se angajează la Teatrul de Operă și Balet în calitate de mim, toată lumea cânta în scenă, iar el aducea candelabre în scenă. Odată în culise l-a auzit intonând pe sub nas o doină solistul teatrului Ion Paulencu, care l-a adus la ansamblul ”Folclor”, mare le-a fost mirarea când proaspătului absolvent împreună cu diploma i-a fost înmânată de la Minister recomandarea de angajare la ansamblul „Fluieraș”, unde fusese anterior respins. În această situație Al. Lozanciuc și-a arătat caracterul și a insistat în fața ministrului – „ori ansamblul „Folclor” ori clubul sătesc”. I s-a făcut atunci pe plac, dar a trebuit să plătească pentru această „neascultare” tot restul carierei sale.
Începând din anul 1981 și până în anul 1992 Alexandru Lozanciuc este solist al Orchestrei de muzică populară „Folclor” a Radioteleviziunii de la Chișinău. În același timp a început să-și caute propriul stil, l-au ajutat în acest sens Iu. Filip și G. Mustea, astfel au apărut șlagărele „Lăcrimioara-n primăvară”, „O, pălărie”, „Noroc”. În anul 1982 participă la Concursul de muzica ușoară de la Soci, de unde se întoarce învingător.
Pe parcursul carierei a cântat cântecele diferitor popoare, el însuși spunea că are sânge de polonez, de ucrainean, de țigan… astfel încât orice cântec îi este matern. Compozitorul ucrainean Marian Godenco a compus pentru el 6 cântece, pe care interpretul le-a inclus în repertoriul său. Dintre interpreții autohtoni a colaborat mai mulți ani cu Anastasia Lazariuc. A cântat pe versurile lui Iulian Filip, Dumitru Matcovschi, Grigore Vieru și Simion Ghimpu.
Alexandru Lozanciuc are multe înregistrări la Radiodifuziunea și Televiziunea națională de la Chișinău. Pe parcursul anilor a susținut numeroase concerte, inclusiv solo, a fost protagonistul a cinci filme muzicale, a avut turnee internaționale în Japonia, SUA și Europa.
În anul 1990 i s-a conferit titlul onorific Artist Emerit din Republica Moldova, iar în 1993 decorat cu medalia Meritul Civic, din 2000 - cavaler al „Ordinului Republicii”.