orașul Chișinău, este centrul principal administrativ, economic, științific și cultural al Republicii Moldova.
FILE DE ISTORIE
Centrul istoric şi contemporan al oraşului, se învecinează cu zonele Visterniceni şi Râşcani la NE, Ciocana la S şi SE, Botanica la S, Buiucani la V şi la NV. Are o suprafaţă de aproape 4 mii de hectare. Cuprinde în perimetrul său mici cartiere şi mahalale: Hruşca, Melestiu, Mălina Mică, Schinoasa, Valea Dicescu, Frumoasa. Include mari bulevarde şi străzi: Ştefan cel Mare şi Sfânt, C. Negruzzi, 31 August1989, Dosoftei, Varlaam, Bucureşti, M. Kogălniceanu, Al. Mateevici, Vlaicu-Pârcălab, M. Eminescu, Armenească, V. Alecsandri, Bulgară, Tighina, Ismail ş.a Uzul cotidian atribuie toponimului Centru o semnificaţie mult mai largă, aceasta desemnând şi părţi din teritoriile sectoarelor învecinate.
CHIŞINĂU ca oraş a luat fiinţă la începutul sec.XIX, pe locul unor terenuri agricole şi de păşunat. Documentele vremii atestă aici vechi puncte de reper: Galbena - în regiunea Universităţii de Stat, Dealul Târgului - pe lângă muzeul Etnografic, Drumul Căprienei - un drum spre satul şi Mănăstirea Căpriana, Sleahul Renilor, care se mai numea şi Drumul Hânceştilor, Sleahul Tighinei sau al căuşenilor - spre localităţile cu aceleaşi denumiri.
În sec.XV-XVII pământurile acetea au aparţinut mai multor proprietari de ocine: Vlaicu - pârcălab de Hotin şi Orhei (1466), Dragoş (1576), Hodor, Creţu şi Roşca (1608-1616), Chiriţa Dumitrachi (1640).
Părţi din moşia locală erau stăpânite în sec.XVI-XVIII şi de Mănăstirile Moldoviţa, Galata, Sf.Vineri. Curând întreg târgul Chişinăului devine proprietate mănăstirească. Din mai multe documente aflăm că locuitorii tâgoveţi şi meseriaşi, care îşi construiau case, prăvălii, cârciumi, ateliere pe moşia mănăstirilor, plăteau dăjdii, impozite.
După 1800 apar primele case şi străzi orânduite după un anume plan. Sunt rezervate şi locuri pentru piaţa locală, un cartier Armenesc, Parcul catedralei, Gradina Publică. Prin actul din 25 aprilie 1813 administraţia mănăstirii Galata doneaza oraşului un loc "pentru zidirea Mitropoliei şi Şcolii duhovniceşti". În Grădina Publică, parcul fiind plantat începând cu 1818, se deschid şi primele localuri de distracţie - Cazinoul şi Hanul Verde (1818-1819). Pe străzile Haralambie (azi Alexandru cel Bun), Căuşeni (apoi Nikolaevskaia, azi Columna) şi Seminarului (azi Mitropolit G.Bănulescu-Bodoni) îsi zidesc primele case moşierii Bartolomeu, Haralambie, Mincu.
În anul 1836 se termină construcţia noii catedrale a oraşului.
treptat pe panta Dealului Galben, până la strada Livezilor (azi Al. Mateevici). La 1851 Chişinăul avea 102 străzi, 20 de stradele, 269 cartiere. Existau deja 6.444 case, doar câteva fiind cu două etaje.
Prin anii '60 - '70 se pavează străzile principale, unele fiind iluminete de felinare cu lampi de seu. Şi azi mai găsim urme ale acelui pavaj cu pietre de mare la inceputurile străzii Columna, unde pe vremuri se găsea "Piaţa lui Ilie" - important centru de comerţ, care a dat ulterior nume, pentru o anumită perioadă, străzii ce-i trecea prin preajmă. În aceeaşi perioadă se reconstruieşte Fantalul, pentru asigurarea cu apă a oraşului, fântâna arteziană cu şipotele de sub dealul Bisericii Mazarache, apoi este edificat Castelul de apă de la intersecţia străzilor Seminarului şi Livezilor.
LEGĂTURI WEB EXTERNE
site ingrijit de Primăria mun. Chişinău:
BIBLIOGRAFIE
Encicloprdia "Chişinău", Ed. Museum, Chiş., 1997