Citate despre ADEVĂR

Poți să îl contorsionezi si sa îl strâmbi...Te poți folosi rău sau abuza de el...Dar nici măcar Dumnezeu nu poate schimba adevărul.

Fraţilor, este important să nu vă minţiţi pe voi înşivă. Cel care se minte pe sine însuşi şi se lasă pătruns de propria minciună ajunge să nu mai deosebească niciodată minciuna de adevăr şi, treptat, chiar se înstrăinează de orice formă de adevăr, şi de cel din interiorul său, şi de cel din afară, din jur, pierzându-şi, totodată, stima faţă de sine şi faţă de alţii.

Știm că adevărul va ieși oricum la lumină, dar nu trebuie să întârzie sub obroc din pricina nepriceperii și lașității noastre. Adevărul reiese din confruntare, nu din cedare – a nu se confuda deci smerenia cu capitularea și dragostea cu slăbiciunea, căci în primul rând iubim pe Dumnezeu, adică Adevărul.

Omul își poate imagina lucruri care sunt false, dar poate înțelege doar lucrurile care sunt adevărate, pentru că dacă lucrurile sunt false, perceperea lor este de neînțeles (imperceptibilă).

Hristos nu se arată idealist în grăirile sale. Lucrurilor le spune pe nume: curvă, curvie... Niciodată nu edulcorează, nu îndulcește și nu recurge la perifraze, la eufemisme. Adevărul în toată asprimea și virulența lui. Ca pe masa de operație, ca la picioarele eșafodului. Nici un văl, nici o iluzie, nici o cocoloșire. Pentru că numai având realitatea crudă în față ne putem cutremura și o putem părăsi, transfigurând-o.

Adevărul şi iubirea conduc universul: Adevărul e Tatăl, Iubirea e Iisus.

Întâia temelie pentru ca omul să desluşească şi să deosebească adevărul este smerenia.

Nu te vei gasi niciodata pe tine insuti pana nu te confrunti cu adevarul. 

Din gura copiilor iese adevarul.

Este o datorie sa spunem adevarul, nu sa flecarim mult.

Prima reactie fata de adevar este ura.

Adevarul …”Ca si pacatul mumii Eve / De fata-i pretutindeni si pururea aeve.”

Cearta se transforma in lupta cand la capat se intrevede adevarul.

Dreptatea este victoria adevărului în lupta cu minciuna.

Dreptatea şi adevărul sunt de partea noastră.

Adevărul şi Dreptatea sunt Lumină Divină.

Adevăratul curaj e să lupţi pentru dreptate şi adevăr fără teamă.

Dreptatea toate biruieşte şi adevărul decât toate mai mare este.

Caută numai dreptatea, adevărul, iubirea, ca să mori împăcat.

Cel care vrea să recunoască dreptatea, trebuie să se fi îndoit cu adevărat mai înainte.

Cioran are dreptate. Un om cu adevărat cinstit şi responsabil refuză să se nască.

Voi fi la fel de dur ca adevărul şi la fel de neîndurător ca dreptatea.

Pentru ce existăm? Existăm pentru a lăsa urme de dragoste, de dreptate şi de adevăr într-o viaţă care se grăbeşte cu Noi.

Suntem aşezaţi în braţele unei imense inteligenţe, ceea ce face din noi receptoare ale adevărului ei şi organe ale activităţii ei. Când discernem dreptatea, când discernem adevărul, nu aducem nimic de la noi, ci doar permitem trecerea prin noi a razelor sale.

Om desăvârşit este acela care iubeşte adevărul şi dreptatea, care Îl iubeşte pe Dumnezeu.

Să simţi că lumea e fără margini, că suntem atât de mici, că frumoseţea are pete si e trecătoare, că dreptatea nu se poate realiza, că nu putem şti niciodată adevărul.

90% din oamenii cu care intru în contact sunt profund nefericiţi. Şi-au pierdut valorile de bine, frumos, adevăr şi dreptate.

Este atât de amar şi deprimant să vezi ceea ce în taina sufletului tău; eşti convins a fi adevărul şi dreptatea, batjocorit şi pălmuit..., să auzi cum este ocărât cu cuvinte triviale şi să nu poţi face nimic altceva decât să iubeşti acest adevăr cu încă şi mai multă fidelitate; să îngenunchezi cu încă mai multă veneraţie în faţa lui.

În "democraţie" nu contează cine are dreptate, ci doar "adevărul" impus majorităţii populaţiei, prin manipulare.

Aşază bunătatea ca bază a vieţii tale, dreptatea ca măsură, înţelepciunea ca limită, iubirea ca încântare şi adevărul ca lumină!

Cel mai sincer adevăr înfloreşte doar drept urmare a celei mai sincere iubiri.

Sinceritatea a ajuns o adevărată bijuterie. Pentru că e mai rară decât aurul.

Banii – um mijloc cu care poţi avea totul, în afară de un prieten adevărat, o iubită sinceră şi sănătate solidă.

Entuziasmul este spiritul sincerităţii şi adevărul nu poate săvârşi victorii fără el.

Atributele unei adevărate lady pot fi regăsite în regula celor 4 S: sinceritate, simplitate, simpatie şi seninătate.

Romantismul a cultivat în general teoria inspirației și teoria sincerității în poezie. Ori această apreciere a poeziei este în clipa de față, după părerea mea, depășită. Adevărul este că poetul modern nu mai este sincer.

Nu poate fi un scriitor adevărat cel care nu este sincer cu sine însuşi.

Viaţa, oriunde s-ar manifesta, adevărul oricât de usturător ar fi, curajul, vorba cinstită şi sinceră, spusă oamenilor... – iată plămada artei adevărate, iată ce vreau să înfăptuiesc şi în ce n-aş vrea să dau greş. Numai acest ţel mi-e îndemn şi aşa voi rămâne!

Adevărul, oricât de puţin favorabil ne-ar putea fi, trebuie spus cu toată sinceritatea, îndată ce este întemeiat.

Este oare probabil ca probabilitatea să dea siguranţă? Diferenţa între tihnă şi siguranţa conştiinţei. Nimic nu-ţi dă siguranţă decât adevărul; nimic nu aduce tihna decât cercetarea sinceră a adevărului.

Sinceritatea este haina albă a creştinului închinător în Duh şi Adevăr.

Omul e cu adevărat liber când îşi păstrează credinţa în lumina sincerităţii sale; o virtute reală de a te respecta pe tine însuţi.

Minciuna este vacanța adevărului.

Minciuna e un adevăr cotidian.

Adevărul e mai onest decât minciuna.

Minciuna te enervează, dar adevărul te scoate din minţi.

Decât minciuna, mai bine un adevăr dureros.

Mincinos. Cineva care spune un adevăr neplăcut.

Adevărul minciunii este că minciuna este un adevăr pentru cel care o crede.

Minciuna are viteză, dar adevărul are rezistenţă.

Păzeşte-te de mincinosul care amestecă şi puţin adevăr în minciunile lui.

Adevărul spus pe jumătate face casă bună cu minciuna.

Când minciuna ne uneşte, adevărul ne desparte.

Adevărul aşteaptă. Numai minciuna e grăbită.

Dreptatea este spiritul luminos al adevărului, aşa cum minciuna este întunericul păcatului.

Adevărul e greu, minciuna pluteşte.

Am trăit în minciună. Acesta este adevărul economiei noastre.

O minciună bine croită pare mai adevărată decât adevărul gol-goluţ.

Trebuie să ştiţi adevărul pentru a putea minţi.

Vorbele sunt făcute pentru minciună. Adevărul tace.

Şi, în fond, ce este o minciună? Adevărul mascat...

Minciuna care serveşte pentru a te salva e un adevăr.

A nu-ţi păsa de filosofie înseamnă a filosofa cu adevărat.

Filozofia este ştiinţa care are în vedere adevărul.

Filosof – un iubitor al înţelepciunii, care este Adevărul.

Filozof e acela care vrea să cunoască adevărul.

În Evul Mediu s-a formulat de către filozofii şireţi teoria adevărului dublu: secundum fidem - adevărul după credinţă şi secundum rationem - adevărul după raţiune, ca să aibă cale liberă pentru filozofie. Adică să rătăcească până îi ia dracul... Că poţi, în filozofie, să rătăceşti până devii năuc. Ce-au realizat filozofii prin autonomia lor? Nimic! N-au niciun adevăr.

Filosofia caută adevărul, teologia îl găseşte, religia îl posedă.

Geometria va atrage sufletul spre adevăr şi va crea spiritul filosofiei.

De unde ideea că filozofia te învaţă adevărul? Te învaţă să gândeşti - nu adevărul. Îţi dă DIRECŢIA adevărului. Vorba lui Kant: ca să ştii care e adevărul despre un lucru, trebuie să ai acordul cu acel lucru. Deci, orice adevăr e despre ceva; orice adevăr e material. Ce poate să însemne adevărul, aşa formal? Există realităţi, nu realitate. Există adevăruri, nu adevăr.

Cât e de uşor să fii filosof pe hârtie şi cât de greu e să fii filosof cu adevărat.

Naivitatea... tot ce e adevărat, nu e naiv, dar tot ce e naiv, e adevărat, de un adevăr izbitor, original, rar... Naivitatea poate fi găsită în orice condiţie: poţi fi în mod naiv erou, în mod naiv cucernic, în mod naiv frumos, în mod naiv orator, în mod naiv filozof... fără naivitate nu există adevărate frumuseţi.

Am avut revelaţia că în afară de Dumnezeu nu există adevăr. Mai multe adevăruri, zic eu, raportate la Dumnezeu, este egal cu niciun adevăr. Iar dacă adevărul este unul singur, fiind transcendent în esenţă, sediul lui nu e nici în ştiinţă, nici în filozofie, nici în artă. Şi când un filozof, un om de ştiinţă sau un artist sunt religioşi, atunci ei nu se mai disting de o babă murdară pe picioare care se roagă Maicii Domnului.

Adevărul? Se află în Shakespeare; un filozof n-ar putea să şi-l însuşească fără să zboare în ţăndări, cu sistemul lui cu tot.

Adevărul nu trebuie dezvăluit oricărui om de nimic, căci ar deveni cel mai josnic lucru, pe când în mâna filosofului, devine cel mai preţios lucru.

Cei cu adevărat curajoşi vorbesc puţin despre curaj.

Curajul înseamnă să înfrunţi opinia majorităţii în numele adevărului.

Curajul înseamnă a căuta adevărul şi a-l spune.

Există o mare diferenţă între curajul adevărat şi o continuă mulţumire în viaţă.

Să ai curajul să rişti pentru adevărul din inima ta, dar să nu te minţi când îl ascunzi.

Vezi? Nu există cu adevărat nici curaj, nici frică. Există numai starea de conştient sau inconştient. Prima e frica, a doua curajul.

E nevoie de curaj pentru a te maturiza şi a deveni cel care eşti cu adevărat.

Conştiinţa este rădăcina curajului adevărat; dacă un om este curajos, el îşi ascultă conştiinţa.

Nu sunt un om curajos, ci, pur şi simplu, mi-e ruşine să ocolesc adevărul. Trebuie să spunem adevărul aşa cum ne-am ruga lui Dumnezeu.

Viaţa, oriunde s-ar manifesta, adevărul oricât de usturător ar fi, curajul, vorba cinstită şi sinceră, spusă oamenilor... – iată plămada artei adevărate, iată ce vreau să înfăptuiesc şi în ce n-aş vrea să dau greş. Numai acest ţel mi-e îndemn şi aşa voi rămâne!

Idealurile care mi-au luminat calea şi mi-au redat din timp în timp curajul de a înfrunta viaţa cu bucurie, au fost: bunătatea, frumuseţea şi adevărul.

A fi curajos nu înseamnă a te arunca înainte în orice primejdie, cu orice risc, ci a fi hotărât să fii întotdeauna de partea adevărului.

Nu ai nevoie de curaj pentru a spune adevărul, ci de înţelepciune. Este o verificare de sine a omului de a fi compatibil cu noţiunea de om, o şansă de a nu se lăsa strivit de minciună.

Omul care, de-a lungul vieţii, şi-a luat rămas bun de la plăcerile şi de la podoabele trupului, pe care le socotea străine de el şi dăunătoare, omul care, dimpotrivă, şi-a dat toată silinţa să înveţe ceva, care, în loc de podoabe străine, a vrut pentru sufletul său podoabele sale adevărate: cumpătarea şi dreptatea, curajul, libertatea şi adevărul, omul acesta trebuie să aibă încredere în soarta sufletului.

Lumea va fi adevărată atunci când omul va şti să iubească - până atunci, vom trăi crezând că ştim ce e dragostea, dar vom fi lipsiţi de curajul de a o înfrunta aşa cum este ea. Dragostea este o forţă sălbatică.

Un curajos adevărat ştie ce e teama, dar ştie şi să şi-o învingă.

Cel dintâi scop al unei şcoli ar trebui să fie educaţia umană, adică înalţarea, mobilizarea firii omeneşti; înalţare înseamnă că omul trece de la frică la curaj, de la lene la muncă, de la furie la stăpânirea de sine, de la minciună la adevăr.

Cel nelegiuit capătă un câştig înşelător, iar cel ce seamănă dreptatea, o răsplată adevărată.

Veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.” 

Ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit şi ne-a dat pricepere să cunoaştem pe Cel ce este adevărat. Şi noi suntem în Cel ce este adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică.

Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.

Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare.

Staţi gata, dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii.

Nimeni să nu se înşele: dacă cineva dintre voi se crede înţelept în felul veacului acestuia, să se facă nebun, ca să ajungă înţelept.

Dacă zicem că avem părtăşie cu El, şi umblăm în întuneric, minţim şi nu trăim adevărul.

Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată.