Fabula este o specie a genului epic în versuri sau în proză ce conține o scurtă povestire alegorică ale cărei personaje sunt plante, animale sau obiecte personificate, având scop moralizator și caracter satiric.
Un text care se încadrează în această specie pentru că prezintă particularități de formă și de conținut este ,,Stejarul și trestia’’, de Gheorghe Sion.
În primul rând, acțiunea fabulei este concentrată, scurtă schematic, conflictul puternic fiind urmat de un deznodământ imediat: firul epic prezintă o trestie care își exprimă nedumerirea că un stejar în ,,sase ani a crescut puțin, iar ea ca plantă ,,în trei luni de viață’’ l-a întrecut. Stejarul, privind-o ca pe un nimic, fără valoare îi răspunde compătimind-o că urgia vântului, arșița, seceta îi vor aduce moartea, iar el ,stejarul, protejat de ,,scoarța’’, învelișul sub care crește înfruntă răul naturii: căldurile, vântul, furia cerului, fără a se îndoi. Modurile de expunere pe baza cărora se construiește acțiunea sunt narațiunea concisă, îmbinată cu dialogul care conferă fabulei un caracter de scenetă și cu scurte secvențe descriptive ,,mai naltă decât tine’’
De asemenea, plasarea întâmplării în timp și în spațiu este vagă, sugestie a faptului că se poate petrece oriunde în societate, indiferent de epocă:,,pe lâng-un lac’’, ,,odată’’.
Totodată, subiectul fabulei este adesea un prilej de amuzament, dar, în spatele râsului provocat de ineditul întâmplării, se ascund probleme grave ale omului și ale societății. Morala fabulei este explicită ,,Nu-i totul s-ajungi mare spre-a fi curând pe jos/A te-nălța cu-ncetul e mult mai sănătos.” și aparține naratorului; și pune în lumină cuvintele plantelor, care ne pot inspira și pe noi la nivelul atitudinii pe care o avem în fața unei probleme de viață: în vreme ce stejarul stă drept si neclintit în fața furtunii, trestia se apleacă sub toate schimbările timpului. Omul este un corp fragil al Universului, dar este și spirit destinat să cunoască adevărul cu demnitate și cu curaj.
În al doilea rând, personajele fabulei reprezintă măști alegorice ce întruchipează defecte și calități omenești, fiind înfățișate prin antiteză, iar contrastul dintre acestea realizează efectul comic al fabulei. Alegoria este un procedeu artistic prin care se exprimă idei abstracte, cu caracter general, prin mijloace concrete. Stejarul este tipul omului viteaz, rezistent în fața durerilor, încercărilor vieții,este puternic și robust care poate trăi drept, demn, necunoscând umilința, cu voință puternică, putere de muncă, independență și încredere în sine-este metafora omului ce nu se lasă doborât de soartă.Trestia este ființa încrezută și mândră,lăudăroasă. Îngâmfarea aparține oamenilor care, își cunosc numai propria realitate, lăudându-se. :,,Stejarul”- arbore sacru, învestit cu privilegiile supremei divinităţi cereşti, din pricină că atrage trăsnetul şi simbolizează măreţia. El a fost mereu sinonim cu forţa. Stejarul este, prin excelenţă, figura arborelui sau a axei lumii, instrument de comunicare între Cer şi Pământ.,,Trestia” simbolizează fragilitate și flexibilitate, credință și umilință.
Caracterul educativ, prezentarea antitetică a personajelor și critica defectelor umane sunt trăsături elocvente ce încadrează textul ,,Stejarul și trestia’’ în specia fabulei.