Tema poeziei:
este trăirea internă, creația și soarta omului de geniu. Poezia ”Autoportret” este o artă poetică în care poetul-filozof explică propria formă de cunoaștere, propriile aspirații - un „autoportret” spiritual.Face parte din :
Apărut în volumul „Nebănuitele trepte”, „Autoportret” urmează poeziei intitulate „9 Mai 1895”, data nașterii sale în satul Lancrăm - sat ce poartă în nume „sunetele lacrimei”. Șocantul oximoron încununează lirica blagiană. Poezia cu care debutează volumul este evident autobiografică. În acest context, „nebănuitele trepte” sunt treptele cunoașterii pe care urcă și coboară poetul în evoluția sa spirituală.Analiza pe strofe:
Comparația din primul vers: „Lucian Blaga e mut ca o lebădă”, ne trimite cu gândul la cântecul lebedei "înainte de moarte, deci la motivul marii treceri. Imaginea lebedei pe apă, apa fiind simbol al vieții, este o exprimare metaforică a ideii că viața toată este, pentru Blaga, o lungă alunecare spre moarte, o „mare trecere” prin „lumină” (viață).În versurile: „În patria sa / zăpada făpturii ține loc de cuvânt”, universul său spiritual este numit metaforic „patria sa”, în care, nu cuvântul, logosul, este cel ce exprimă adevăruri, ci „zăpada făpturii”, umbra albă, eternă - spiritul prin care este posibilă relaționarea cu transcendentul. Versurile următoare întăresc această idee: „Sufletul lui e în căutare / în mută, seculară căutare / de totdeauna / și până la cele din urmă hotare” - sufleul său, nemuritor, se află "într-o „seculară” căutare a celor mai îndepărtate hotare ale universului de dincolo de „cezura transcendentă” trasată de Marele Anonim (Dumnezeu).
A doua strofă luminează dintr-un alt unghi titlul și comparația din primul vers. O nouă înlănţuire de metafore dezvăluie ideea că poetul este în căutarea vieţii eterne: „ El caută apa, / din care curcubeul / își bea frumuseţea și nefiinţa” - viața din cer, unde apare curcubeul după ploaie, viața de dincolo de moarte - o viaţă frumoasă, precum culorile curcubeului /i eternă, dincolo de ființă, în ”neființă”. Verbul „a căuta” exprimă atitudinea lirică fundamentală evidențiată prin repetiție. A căuta înseamnă a investiga, a interoga tainele, misterul, lumea, "înseamnă a explica prin poezie viața, frumosul.