Simbolismul influenţează viziunea despre lume ṣi creaţie a poetului.

Prin urmare, dacă analizăm poezia „Sonet”, observăm că toate elementele compoziţionale (tema, limbajul artistic, secvenţele poetice etc.) reflectă orientarea simbolistă a lui Bacovia.

Poezia „Sonet”, de George Bacovia, face parte din volumul de debut care poartă numele „Plumb”, fiind o artă poetică de factură simbolistă în care spațiul exterior influențează trăirile lăuntrice ale eului liric. Viziunea despre lume și viață încadrează poezia în specificul universului liric bacovian. Mesajul poeziei este exprimat cu ajutorul tehnicilor simboliste, care pun accentul pe starea interioară a poetului, pe trăirile și stările sufletești ale acestuia.

Titlu

Titlul pe care poetul îl alege pentru poezie nu este lipsit de semnificaţie. Astfel, titlul „Sonet” denumeṣte poeziile cu formă fixă ṣi contribuie la descifrarea acestei poezii, în special prin ultimul vers, care concentrează ideea de bază, asemenea sonetelor. Concordanţa dintre titlul poeziei şi versurile acesteia este evidentă, titlul anticipând semnificaţiile conţinutului liric.

Titlul este un punct de plecare în descifrarea întregului mesaj al poeziei. Conform DEX, sonetul este o „poezie lirică cu formă fixă, alcătuită din 14 versuri grupate în două catrene cu rima îmbrățișată și două terține cu rima liberă, ultimul vers cuprinzând ideea dezvoltată în poezie”.

Expresivitatea textului

Expresivitatea poeziei „Sonet” se referă la limbajul pe care îl folosește poetul în versurile sale. Această expresivitate se manifestă cu ajutorul imaginilor artistice, dar și a figurilor de stil. Cu alte cuvinte, poezia „Sonet” este un text expresiv datorită podoabelor stilistice și a cuvintelor folosite cu sens figurat. Stările interioare ale eului liric sunt declanșate de asocierea unor semnificații ale cuvintelor folosite cu sens conotativ.

Dintre artificiile pe care le utilizează poetul pentru a putea încadra poezia la simbolism se remarcă și cromatica, alături de muzicalitatea versurilor conferită de ritm și repetiții. Cromatica este o trăsătură esențială pentru lirica simbolistă, lucru care se poate observa și în poezia analizată, ea dând cadrului descris nuanțele întunericului.

Un aport simptomatic pentru lirica simbolistă este și prezența tehnicilor simboliste, observabile prin muzicalitate și cromatică. Acestea oferă o viziune inedită, iar îmbinarea dintre culoare, muzicalitate, sentiment imprimă corespondențe neobișnuite.

La nivel stilistic , poezia Sonet se caracterizeaza prin simplitate si expresivitate. Simplitatea esterezultatul folosirii majoritate a cuvintelor din vocabularul fundamental : “noapte”,”uda”,”ard”,”umeda”.Forta expresiva a textului vine din utilizarea simbolurilor precum ; ceata , noaptea , felinarele.Caracteristic poeziei moderne , obiectele/fenomenele inconjuratoare devin reprezentari ale starilor si alesentimentelor , contribuind la traducerea prin imagini a unui continut sufletesc , in cazul lui Bacovia aapasarii si neputintei.Imaginile vizuale , de un cromatism intens (“mai neagra noaptea pare”) , cele auditive realizate prin termeni cu aceeasi radacina (“tusind o tuse”) sau cu sugestie onomatopeica (“sivoaie”) si celedinamice sugerand deruta (“bajbaiesc”,”cad”,”recad”) contribuie la evocarea unei lumi agonice.La nivel fonetic , textul construieste o armonie grava , intretinuta prin aliteratie , prin rimaimbratisata a catrenelor si prin unificarea sonora finala a tertinelor (“casa”/”pasa”/”casa”;”bautura”/”masura”/”gura”). Constructia rigida si unitatea rimei sporescmuzicalitatea intregului poetic , fiind vorba , totusi , de aceeasi melodie taraganata si sfasietoare ce faceinconfundabila opera bacoviana. Numarul mare de substantive concrete care primesc , aproape toate , determinati adjectivali ,reprezinta o trasatura fundamentala a poeziei , la nivel morfologic.Adjectivele in perechi (“obosite”,”rosii”; ”afumate”, ”triste”; ”umeda,murdara”) dau nastereepitetelor duble , semnificand o nevoie acuta de clarificare a impresiei.Timpul prezent al verbelor reinnoieste ideea de eternizare a chinului de a trai fara vreun tel , subamenintarea neslabita a mortii.La nivel sintactic , se fac remarcate frazele lungi , cu propozitii in raport de coordonare-acumulari de senzatii si de sentimente pustiitoare. Cele mai multe sunt afirmative."Sonetul" lui George Bacovia, aparut in volumul "Plumb" (1916), exemplifica toate mutatiiletematice si prozodice inregistrate de aceasta poezie cu forma fixa prin adaptarea ei laestetica
 simbolista bacoviana. Utilizat inca din secolul al XlII-lea in Italia, trecand prin Renastere,clasicism si romantism, folosit in creatii remarcabile de CharlesBaudelaire, sonetul are in cazul luiBacovia particularitati adecvate viziunii proprii asupra lumii cuprinse de un iremediabil declin
 existential. Dezarticularea limbajului poetic, una din trasaturile evidente ale creatiei bacoviene, caretransforma armonia muzicala recomandata de Verlaine intr-un antisimbolism tot mai vizibil, se producesi sub aspect prozodic, chiar intr-o poezie cu forma fixa, cu rigori in mod normal de neinlaturat. Sonetul
  bacovian nu respecta masura unitara a versurilor (versul al doilea are 13 silabe fata de 11 ale celorlalte),rimele au banalitatea vorbirii comune, iar unele cuvinte se repeta, "noapte", "casa", "triste", accentuanduniversul obsesiv al poeziei.
 Tematic, in Sonet" este ilustrata o lume in declin, in dezechilibru, folosindu-se din plin instrumentarulsimbolismului bacovian: noaptea "uda, grea", incarcata de o materialitate lichida, mahalaua potopita deintuneric, ploaia ajunsa la proportii diluviene, ceata in care se contureaza prezente umane estompate,sugerate prin "rosii felinare", crasmele marginase, case cu ziduri vechi, nesigure, in daramare: "E-onoapte uda, grea, te-neci afara./ Prin ceata - obosite, rosii, fara zare -/ Ard, afumate, triste felinare/ Caintr-o crasma umeda, murdara." Este un spatiu sufocant, inchis, "fara zare", care invadeaza si inabusafiinta umana, prin proiectii terifiante de umbre launtrice, cuprins, sub efectul licorilor bahice, de balans,de instabilitatea planului inclinat (Ion Caraion), pe care finalul sonetului o descrie in versurimemorabile.