Simbolismul aduce in literatura romana o noua conceptie despre poezie si o tehnica artistica innoitoare, inscriindu-se intr-o zona mai larga a sensibilitatii moderne, pregatind curentul modernist manifestat in perioada interbelica.


            Simbolismul autentic bacovian (1881-1957), cel mai mare poet simobolist romanl poezia sa imbina toate trasaturile esentiale ale simbolismului. Simbolismul depresiv este izvorat din inadaptarea sociala, culvitarea simbolului si a sugestiei ca modalitati de a surprinde corespondentele eului cu lumea si preferinta pentru culori intunecate.
Poezia “Nervi de primavara” scrisa de George Bacovia apartine curentului literar simbolism.
           Titlul poeziei este alcatuit din doua substantive comune legate printr-o prepozitie simpla “de”, in care in sens denotativ seminfica o stare de nervozitate, aigtatie aparuta odata cu aparitia anotimpului primavara. In sens conotativ, titlul semifica starile sufletesti nelamurite, confuze, transmise pe calea sugestiei.
           Sugestia este calea de exprimare a corespondentelor/legaturilor dintre lucruri cum ar fi adjectivele (parfumata, nou, clar) care descriu imaginile artistice formate si substantivele (oras, fabrici, taranii, pamantul) care prezinta mediul citadin.
           Tema poeziei este prezentarea mediului citadin ca fiind un loc de corespondenta. Motivele literare au fost mentionate anterior.
Textul poetic este structurat in 3 strofe, alcatuite din 6 versuri.
            Marcile lingvistice ale eului liric sunt prezente si auta la transmiterea directa a sentimentelor de melancolie, tristete, cum ar fi verbele “sunt”, “m-a prins”, “as vrea”, ” nu pot”, “am adormit”, etc.
In poezia bacoviana, exista mai multe ipostaze ale eului liric, acelea fiind fiinta claustrata, fiinta ratacitoare, fiinta degradata si bolnava, fiinta amenintata de lumea in expansiune sau cadere, fiinta cazuta in infantilism ca forma de instrainare si fiinta bufon ce are alaturi doar rasul.
In textul “Nervi de primavara” exista ipostaza eului liric ca fiind o fiinta paralizata (impiedicat in actiunile sale, incapabil de a se misca, de a se manifesta, de a actiona, fiind incremenit de emotie, spaima sau alte sentimente).
           In prima strofa, eul liric este surprins in ipostaza de fiinta paralizata “pe strada”, fiind “ametit”. Aceasta stare este cauzata de aparitia primaverii. Tristetea este coplesitoare, astfel textul paraseste ideea armoniei sonore simboliste (“mut”), starea lui ametitoare care in subconstientul sau are o tenta erotica “mii de femei au trecut”.
            In a doua strofa, se regaseste din nou ipostaza eului liric ca fiind o fiinta paralizata deoarece se suprinde situarea poetului in postura de spectator, incapabil de a face ceva, chiar si gesturi discrete, pierdute si acestea in vagi suspine. Iubita este regasita intr-un spatiu de asteptare, neexistand in realitate, doar in mintea eului liric, aceasta imagine repetandu-se pana la stingere.
             In a treia strofa, “nimicnicia” reprezinta sentimentul de gol pe car eeul liric il simte datorita realizarii ca iubita este doar o imagine intiparita in mintea lui. Primavara, pentru poetul Bacovia inseamna o povara, in timp ce epntru alti poeti, acest anotimp semnifica renastere, speranta. Dansul din ultimul vers “vals funebru, departat” este defapt melancolia care este supusa unei miscari in pasi de dans care se apripie sau se indeparteaza, dupa intensitatea simturilor. Eul liric este incapabil de a iesi din aceasta stare de depresie.
La nivel morfologic, verbele la trecut (a venit, au trecut, m-a prins) accentueaza ideea de retinere in trecuct, neputinta de a scapa.
La nivel stilistic, se remarca sinestezia “Oh, primavara, iar a venit../palid, si mut..”
Avand in vedere aceste caracteristici, in poezia “Nervi de primavara” scrisa de George Bacovia se regaseste ipostaza eului liric ca fiind o fiinta paralizata.