Pastelul este o specie a genului liric în care se descrie un colţ din natură, eul liric contemplând un peisaj faţă de care îṣi exprimă anumite gânduri ṣi sentimente exprimate, in mod direct .
Termenul de „pastel” provine din domeniul picturii,iar poetul a ales titlul poeziei ,,Pastel”cu intenția de a anticipa descrierea naturii ca un colț de rai.
Poezia,, Pastel” de Dimitrie Anghel este un pastel, deoarece autorul își exprimă, în mod direct sentimentele, impresiile la vederea unui peisaj din natură străbătut de alaiul unor păsări regale ce aduc armonia prin intermediul limbajului artistic.
În primul rând, principalul mod de expunere este descrierea. Poezia debutează cu o exclamație,a celui ce aude ,,zarva” ,,porumbilor”-păsări ale speranței,dar și gălăgioase aducând bucuria unui nou început.Îndemnul adresat printr-un verb imperativ,,privește”este urmat de o descriere plină de culoare a alaiului păunilor-păsări solare aducând frumuseţe, glorie, nemurire. Cu ținută regală, poartă,,creste albastre”,ca pe niște coroane, cu demnitate, strălucire, seninătate,iar cozile înfoiate devin grădini înflorate.Asemenea domnițelor,pășind pe un covor floral,,cu albe romanițe”,mușețelul alb ușor parfumat,alaiul alb al păunițelor,,mândre”completează tabloul în culorile alb-albastru ce accentuează înălțarea sufletului.În această atmosferă regală,printr-o ușoară ironie,auzind țipătul unui măgar ce-și privește ,,albastra umbră”în soare,poetul își reamintește tristețea regelui lacom Midas.Ultimele două versuri readuc imaginea vizuală de albastru odihnitoare și liniștitoare ce îndeamnă la calm și reverie ce completează starea de pace, dor, nostalgie spirituală ca-n rai .
În al doilea rând, eul liric contemplativ își exprimă bucuria de a descrie o natură paradisiacă prin epitete:,,creste albastre,curate,lucii,albemândre”,imagini vizuale și auditive ,prin prezența grupurilor nominale:substantive și adjective și a grupurilor verbale specifice pastelului.
În concluzie, prin argumentele arătate am arătat că poezia este un pastel.