II.
| epitete | vechiul salcâm, Fluiere murmură, pasu-mi spre tine grăbește |
| comparaţii | arde-n iubire ca para |
| metafore | Buciumul sună cu jale, sufletul meu arde, Nourii curg |
| personificări | Apele plîng, Clopotul vechi împle cu glasul lui sara, satul amuțește |
DEFINIȚII:
EPITETUL este figura de stil care se remarcă prin atribuirea unei însușiri deosebite, care să mărească expresivitatea textului, unei ființe, unui lucru, fenomen al naturii sau unei acțiuni. Se remarcă des prin structurile substantiv+adjectiv sau verb+adverb.
COMPARAȚIA este figura de stil care se remarcă prin evidențierea trăsăturii unui obiect, fenomen al naturii, animal, a unei ființe, acțiuni, care se realizează prin transferul caracteristicilor similare de la al doilea termen, la primul, cu ajutorul conectorilor "ca", "ca și", "precum" etc.
METAFORA este figura de stil care se remarcă prin trecerea de la sensul propriu la cel figurat al unui cuvânt și oferă însușiri deosebite printr-o comparație subînțeleasă, în care lipsesc termenii specifici (ca, precum).
PERSONIFICAREA este figura de stil care se remarcă prin atribuirea unei însușiri omenești, care să mărească expresivitatea textului, unor viețuitoare, unui lucru sau fenomen al naturii.
--*--
textul Poeziei >> SARA PE DEAL de M. Eminescu