III.
Titlul poeziei constă din substantivele comune articulate: "făptura" și "mamei".
Când pronunți expresia ”Făptura mamei” - parcă ai spune totul, e ca un cerc care începe și se termină în același punct, un nimb atribuit, de maestru, ființei muritoare de lângă noi. E o înveșnicire a mamei, un act de înălțare a mamei, ca fire terestră, pe firmamentul viețuirii celei mai exemplare și desăvârșite.
Titlul subscrie admirației poetului și deci eroului liric. Vocea internă, parcă circumscrie și ea, la rândul său, acestei încununări a operei, prin personificările ce țin de început și sfârșit, de alfa și omega: "Iarba știe cum te cheamă", "Steaua știe ce gândești".
De altfel, e un îndemn al marelui poet de revenire la începuturi, un soi de ab initio folosit frecvent de autor, ca să cităm doar câteva: ”Veniți acasă măi copii, / Veniți acasă măi copii!”, ”Stinge-mi-s-or ochii mie / Tot deasupra cărții Sale”, ”La mănăstirea cea Căpriană dangăt de clopot ne cheamă iară”, ”Casa părintească nu se vinde, / Nu se vinde tot ce este sfânt” , ”Degerat la mâini si la picioare. Se întoarce acasă Dumnezeu.”, ”Ma uscam de dor, în piept cu plânsul, / Nu știam ca dor mi-era de dânsul, / Nu știam ca doina mi-o furară / Cu străvechea si frumoasa Țara- Eminescu.” etc. Nu în zadar Grigore Vieru rămâne a fi, contemporanul, pentru toți românii, dar în speță pentru basarabeni - poetul re/deșteptării naționale, a revenirii ”acasă”, a revenirii ”la cele sfinte”.
--*--
textul Poeziei >> FĂPTURA MAMEI de Gr.Vieru
textul Poeziei >> EMINESCU de Gr. Vieru
textul Poeziei >> VENIȚI ACASĂ de Gr. Vieru
textul Poeziei >> LEGĂMÂNT de Gr. Vieru
textul Poeziei >> LA MĂNĂSTIREA CĂPRIANA de Gr. Vieru
textul Poeziei >> CASA PĂRINTEASCĂ de Gr. Vieru
textul Poeziei >> REAPRINDEȚI CANDELA de Gr. Vieru
PS:
Păcat că din imensitatea operei lui Vieru, și a falsei admirații față de marea sa personalitate - prin prezența în programa școlară, poeziile sale nu depășesc numărul degetelor de la o mână.
Grigore VIERU - un poet nedreptățit și prigonit atât în timpul vieții, cât și, din păcate, post mortem.