IV.
Tabla înmulţirii cu şapte - Vasile Romanciuc
Nimeni,nimeni nu mai vrea să fie balaur.
Nimeni.
Mai ales balaur cu şapte capete.
Că nu-i glumă să-ţi cumperi
şapte pălării deodată.
Sau şapte perechi de ochelari.
Iar dacă mai eşti şi fumător, ce faci?
Iar dacă-ţi mai place şi păhărelul?
Bineînţeles, e grozav să-l bârfeşti pe cutare
cu şapte guri sincronizate,
dar face să fii balaur
numai pentru atât?
Dar când prind a se certa
cele şapte capete – care dintre ele-i mai deştept? –
vai, Doamne! cum se mai mănâncă,
cum se mai muşcă!
Hai să fim oameni, zice balaurul,
furat de gândurile acestea pedagogice,
apoi se dă de şapte ori peste cap
(peste… capete),
având certitudinea că se transformă
în
omul nou, omul nou, omul nou,
omul nou,
omul nou, omul nou, omul nou.
RĂSPUNS:
În amândouă poezii balaurii au câte șapte capete, care se ceartă între ele care este mai deștept și se mănâncă între ele.
Autorul ironizează balaurul șaptecăpos: e nevoie sa cumperi șapte pălării deodată sau șapte perechi de ochelari, sa bârfești pe cutare cu șapte guri sincronizate, etc Inclusiv autorul sugerează și opoziția între metehnele și viciile omenești și o personalitate bine formată., demnă cultă care va izbuti în viață și va avea doar realizări frumoase. E un îndemn poetic la deșteptare la educație.