Creanga de aur este un roman scris de Mihail Sadoveanu și publicat în 1933.
In anul 780, Kesarion Breb, un tanar din Dacia, este trimis de al 32-lea deceneu, preot al lui Zamolxe, sa se initieze in tainele lumii la templele egiptenilor si sa afle rosturile noii credinte (Crestinismul) care se raspandeste cu repeziciune in tot Bizantul. In calatoria sa, Kesarion a fost urmat de un slujitor, un dac crestin. Kesarion Breb a urmat apoi invataturile preotilor initiati in crestinism. In anul 787, Kesarion Breb impreuna cu slujuitorul sau a plecat spre marele Bizant spre a pune in aplicare planul batranului deceneu. In bizant l-a cunoscut pe episcopul Platon care era foarte apreciat de Irina, imparateasa si mama lui Constantin. Irina domnea in bizant, unde a stabilit crestinismul ca religie oficiala.
Localitatea incotro se indreptau Kesarion Breb si slujitorul sau a fost Amnia. Pe drum ei au poposit la un han de unde a aflat de cuviosul Filaret. Acesta era cunoscut in intreg tinutul pentru bunatatea dar si sfintenia acestuia. Kesarion Breb avea de la episcopul Platon un dar pentru filaret, zece magari incarcati cu grau. La vederea darului, Filaret si familia lui s-au bucurat, insa nu a durat mult bucuria, deoarece casa a fost mai tarziu incarcata cu cersetri.
La casa lui Filaret, Kesarion a cunoscut-o pe Maria, nepoata lui Filaret căreia i-a dat să probeze conturul împărătesc, care i s-a potrivit perfect. Astfel Maria a fost dusă la palat spre a fi prezentată lui Constantin şi Irina. Scopul era o întrecere între fete pentru a deveni soţia lui Constantin. Astfel, la palat mai erau încă nouăsprezece fete frumoase de viţă nobilă. Însă acest lucru nu a înpiedicat-o pe Maria de la Amnia să câştige, care, după un lung concurs, a reuşit să ajungă lângă Constantin ca soţie.
La nuntă a participat, firesc, şi familia Mariei care, în cele din urmă s-au mutat la curtea înmărătească.
Însă Constantin a fost necredincios soţiei sale dar şi mamei sale împotriva căreia a uneltit. Despre acest plan ştia şi Kesarion Breb care i-a povestit împărătesei Irina, aceasta închizându-l pe fiul ei şi pedepsindu-l. La aflarea veştii, varagii şi paznicii s-au răsculat şi au reuşit să-l elibereze pe Constantin care mai târziu a fost încoronat înlocuind-o pe mama sa, Irina.
Constantin a renegat-o pe soţia lui, Maria, şi s-a căsătorit cu Teodota.
Maria a fost alungată în insula Principelor unde aceasta a fost obligată să se prostitueze, timp în care bunicul ei a murit. Dar Maria a asistat numai la moartea şi priveghiul bunicului ei pentru că soţul ei nu i-a dat voie să se ducă şi la priveghiul bunicii ei.
Dar în tot acest timp, în Bizanţ poporul aflase de nelegiuirile lui Constantin şi l-au detronat în cele din urmă.
Când Kesarion Breb s-a întors în Dacia, Constantin deja îl omorâse pe episcopul Platon la fel ca şi pe Alexie Moseles. Kesarion a aflat despre detronarea lui Constantin dintr-o scrisoare primită în Dacia. Scria cum că fiului lui Irina i-a fost luat locul pe tron de către mama sa care l-a pedepsit. În acest proces, Irina a fost ajutată de varangii şi de popor. Astfel Irina a revenit pe tronul Bizanţului, iar Maria a aflat toate acestea de la un sol trimis la mănăstirea unde aceasta trăia.
Astfel Kesarion Breb devenise ultimul decheneu. El a ieşit pentru a binecuvânta oamenii Daciei, despre care auzise de la slujitorul său, Constantin, că mulţi susţineau ideea ridicării de mănăstiri creştine în Dacia dar că se temeau de forţa slujitorului lui Zamolxis.