Haşdeu - RĂZVAN ȘI VIDRA - Rezumat

Răzvan şi Vidra este o dramă romantică, care are ca temă exaltarea trecutului glorios şi critica prezentului decăzut.

Ideea este că lupta pentru putere aduce nenorocire unei ţări şi persoanelor implicate.

Subiectul este inspirat din istoria Moldovei. Răzvan, un ţigan eliberat de pe una din moşiile mănăstireşti, devine, din cauza climatului de instabilitate politică, creat de lupta pretendenţilor la tron, pentru scurt timp, domn.

Compoziţia dramei este realizată în cinci părţi, numite cânturi, fiecare având câte un titlu, care sintetizează conţinutul. Drama este realizată în versuri şi dovedeşte îndemânarea autorului de a versifica.

Primul cânt are ca titlu Un rob pentru un galben. Acţiunea se petrece într-o piaţă din Iaşi. Răzvan vine şi găseşte o pungă pierdută de boierul Sbierea. El dă punga unui sărac, Tănase, dar acesta, la început, refuză să primească pomană de la un ţigan. Apoi, văzând nobleţea sa, ia un galben, lăsându-i pe ceilalţi să fie daţi altor săraci. În mănăstire Răzvan a învăţat să scrie şi să citească, fiindcă instrucţia aceasta o primeau doar fiii de nobili şi clerul. Răzvan scrie un pamflet la adresa domnului, pe care-l afişează în piaţă. Târgoveţii îl citesc şi râd. În piaţă vine boierul Başotă, marele armaş, cu un grup de oşteni, şi-i arestează pe târgoveţi. Răzvan nu poate răbda ca altcineva să fie pedepsit în locul său şi se autodenunţă, deşi ştie că va fi pedepsit cu moartea. Boierul Sbierea vine şi vede punga la Răzvan. Constată lipsa unui galben şi-i cere lui Başotă să i-l dea pe Răzvan rob pentru un galben. Răzvan redevine rob, deşi ar fi preferat să fie ucis.

În cântul al doilea, care are ca titlu Răzbunarea, Răzvan fuge de pe moşie şi este căpitan de haiduci, de aceea acţiunea se desfăşoară în codru. Boierul Ganea, dorind să se căsătorească cu Vidra, nepoata vornicului Moţoc, vine în codru şi-i cere lui Răzvan s-o răpească pe Vidra. Familia voia s-o trimită la mănăstire, pentru ca să nu înstrăineze averea familiei prin căsătorie şi să decadă din rândul marii boierimi. Haiducii o răpesc pe Vidra, dar îl prind şi pe boierul Sbierea. Răzvan are prilejul să se răzbune, dar autorul îi împrumută teza sa despre nobleţea înnăscută în suflet, morală, şi nu prin naştere. De aceea îi dă drumul boierului Sbierea, după ce îi spune plin de patos retoric: „Răzbunarea cea mai cruntă este când duşmanul tău E silit a recunoaşte că eşti bun şi dânsu-i rău”.


Vidra este impresionată de această „nobleţe morală“, pe care o arată Răzvan, refuză să plece cu boierul Ganea şi cere să rămână cu Răzvan în codru.

În cântul al treilea, intitulat Nepoata lui Moţoc, acţiunea se petrece în Polonia, în tabăra armatei polone, unde Răzvan şi toţi haiducii săi s-au înrolat ca mercenari. După o bătălie, în care oamenii săi au arătat multă vitejie, Răzvan este numit căpitan. Vidra îi spune că pentru ea a fi căpitan nu înseamnă nimic, deşi Răzvan este mândru de această numire. Răzvan devine un ambiţios şi-şi propune să urce în ierarhia socială, pentru a fi demn de poziţia socială a Vidrei.

În cântul al patrulea, intitulat Încă un pas, Răzvan se găseşte după o altă bătălie câştigată de poloni împotriva ruşilor, în care el a avut un rol important. Hatmanul polon îl ridică la rangul de polcovnic, adică să fie unul din conducătorii armatei polone, deşi şleahticii poloni se opun. La Răzvan vine o delegaţie secretă din partea ruşilor şi-i propun onoruri, bani, ca să treacă în armata lor. Răzvan însă este cuprins de dorul de ţară şi vrea să se reîntoarcă: „... Fie pâinea cât de rea / Tot mai dulce mi se pare, când o ştiu din ţara mea“. De aceea, când vine o delegaţie de boieri, trimişi de Aron Vodă, care-l cheamă ca hatman, el refuză să participe la luptele armatei polone cu Moldova şi pleacă în ţară.

În cântul al cincilea, intitulat Mărirea, acţiunea se petrece în cetatea Sucevei, după mai mult timp. Sosit în ţară, Aron Vodă îi oferă lui Răzvan funcţia de hatman, adică de comandant al armatei. Fiind căsătorit cu Vidra, Răzvan intrase în rândurile marii boierimi şi în mod firesc putea ocupa o funcţie înaltă. El nu se mulţumeşte cu acest rol social important. Personajul iese din teza lui Hasdeu, a nobleţei morale, se dovedeşte viu, violent, obraznic şi viclean, aşa cum a fost Răzvan cel real. Îl înlătură pe Aron Vodă, se autoproclamă domn, dar boierii nu-l acceptă. Ţara este atacată de armata polonă, cetatea Sucevei este asediată şi înfometată. Boierul Başotă deschide porţile cetăţii. Pentru a salva cetatea, Răzvan şi vitejii lui se bat cu multă hotărâre. Polonii sunt alungaţi, dar Răzvan este rănit grav. El este adus în faţa Vidrei şi, înainte de moarte, rosteşte câteva replici de un retorism patetic şi moralizator, aşa cum îi plăceau autorului. El meditează pe tema fortuna labilis, contemplând cadavrul boierului Sbierea, afirmând că puterea şi averea sunt o iluzie înşelătoare. Cei fără minte se zbat toată viaţa, ca să le obţină, dar în faţa morţii află adevărul că valoarea omului este sufletul său. Sensul mesajului moralizator clasicist este că mândria, ambiţia, lupta pentru putere generează, ca şi patima avariţiei, nenorociri şi moarte. De aceea cultivarea virtuţilor morale este şansa de a fi a omului, a societăţii, a sufletului. Caracterul romantic rezultă din faptul că ascensiunea lui Răzvan de la rob eliberat la căpitan, polcovnic, hatman, domn este excepţională în împrejurări excepţionale. Tema, eroii, subiectul pot fi interpretate ca o poveste de iubire, cu sfârşit nefericit. Evaziunea în codru ca haiduc, răpirea 158 Vidrei, felul în care haiducii cântă o doină sunt tot atâtea elemente romantice. Chiar lovitura de stat, prin care Răzvan îl înlătură pe Aron Vodă, este romantică. El devine, din angelic, demonic.

În piesă avem şi unele elemente realiste, în sensul că tema, eroii, subiectul, conflictul sunt luate din realitatea social-istorică. Scriitorul se documentează ca un istoric şi actul de creaţie este o elaborare pe baza unor realităţi. Boierii Başotă, Sbierea, Ganea sunt tipuri bine conturate. Ei reprezintă respectiv boierul autoritar, avar, arivist, ca ipostaze ale prototipului boierul. Avem şi elemente de analiză psihologică, care, combinate cu tipizarea, dau conturul eroilor. Răzvan poate fi interpretat şi din unghiul esteticii clasiciste. El poate fi la început generosul, iar apoi ambiţiosul. Sbierea este avarul, Ganea — arivistul, Vidra — orgolioasa. Aceste trăsături general-umane reflectă bine modul de a gândi al autorului. Sinteza estetică se realizează pe structura romantică a dramei, în care nuanţele şi elementele realiste, clasiciste se integrează armonios.

Drama Răzvan şi Vidra a constituit un model, pe care l-au urmat Vasile Alecsandri în Despot Vodă, Alexandru Davila în Vlaicu Vodă, Barbu Ştefănescu Delavrancea în trilogia Apus de soare, Viforul, Luceafărul.