- Dragul, voievod de tara la Maramures
- Toader Lupasteanu, boier pe valea Bistritei
- Sas, varu-sau
- Bogdana, sotia lui Sas
- Bogdan, fiul lui Dragul
- Craciuna, sotia lui Toader Lupasteanu
- Balcu, voievod de neamuri
- Dragu, voievod de neamuri
- Dragomir, voievod de neamuri
- Stefan, voievod de neamuri
- Anna, fiica lui Toader Lupasteanu
- Pepelea
- Strolea
- Roman Bodei, hatmanul lui Dragu
- Pahomie, arhiereu de Radauti
- Uricariul, scutier la Toader LUpasteanu
- Dragomir, burgrav al cetatii Dambovitei, solul lui Alexandru Bassarab
- Un crainic
VIDEO: Bogdan Dragoș - (dramă istorică) de Mihai Eminescu
Bogdan-Dragos - Scena 01
Actul I
CORNUL LUI DECEBAL
Sala gotica in cetatea Ariesului. In stanga, in prosceniu tronul, in dreapta jeturi, dispuse in semicerc
Scena 1
Sas
(intra)
Asadar azi e ziua cand si-a citi diata.
De zece luni veninul mereu ii curge-n vine,
Dar tara in otele, de zece luni traieste...
Incet se usca-asemeni vanjosului stejar
Pe care-l roade cariul ... dar cariul lucra-ncet,
El trebui sa patrunda in orice-ncheietura,
In dreapta si in stanga, in inima,-n rarunchi,
Pan' ce-n sfarsit ... (face miscarea caderii)
Sfarsitul prea mult, prea mult imi tine.
Nu-i vorba, ani de zile lucrez ca un paingan
Si panza mea ajunge la craiul si la papa,
De n-a muri degraba tot trebuie sa cada...
La Roma-n cartea neagra trecut e al sau nume
Ca dusman si potrivnic al legii apusene:
Se stie ca el singur multimea oarb-o tine
In turma legii grece celei rasaritene.
Si Ludovic, pe care astazi toata popimea
De lege apuseana il trece pintre sfinti,
Acest sfant il uraste, caci tare in cerbice
E Dragul ... dar mai tare socot ca voi fi eu.
Cetatea geme toata de oameni de ai mei,
Al lui nu e nimica, nici haina de pe dansul,
El este ca bogatul incunjurat de-avere,
In juru-i stau podoabe si visuri si mancari,
Dar n-are nici picioare, nici mani sa le intinda
Sa ia ce-i dinainte-i ... Astfel, pentr-orice caz,
Am prefacut eu casa lui proprie-n capcana.
Dac-ar muri odata ... ca sa pot pune mana
Pe Bogdan Dragos pentru ca n-am nici un cuvant
Sa-l pun acum sub paza. Sunt Domn azi, asadara
Nu-mi zice inca pe nume ... cu-a lui iscalitura
Sunt Domn.
Bogdana
(intra)
Azi dar, jupane ... astazi...
Sas
(rasarind)
Nu-mi mai aduce-aminte.
Cand eu te vad, Bogdano, imi pai o vrajitoare
Ce-ncheaga apa-n sange si soarele-l albeste
Precum s-ar pune bruma pe discul lui de aur,
Precum albeste geamul cand sufla in ferastra...
De zece luni acuma isi taraie viata,
De zece luni acuma cu tine sunt partas
L-aceasta fardelege ce nici nu trebuia
Ca neteda cararea sa-mi fie...
Bogdana
Una-i una,
Dar doua sunt mai multe. Asculta-ma! Ce-mi pasa
De craiul si de papa? Chiar astazi mearga Dragul
La Ludovic sa-i spuie din fir in par cum toate
Sunt neadevarate cate se spun de dansul.
Azi Ludovic desigur ca l-ar cuprinde-n brate
Si-alaturea l-ar pune pe tronul lui craiesc...
Dragul e drept, jupane, si de-asta imi e frica:
Cand Dragul spune-o vorba oricine il va crede,
Caci este-n a lui vorba acea mandrie rece
Ce sparge tesatura minciunii. Pe cand tu, dragul meu,
Versi picaturi de vorba la craiul si la papa
In cupa lui de aur eu picuram venin.
Eu cred ca e mai sigur. Caci papa te iubeste,
Dar este om si moare. Si Ludovic asemeni:
Te are la suflet el ... dar este om si moare.
In toata lumea asta catat-am un prieten.
Prieten al iubirii s-a patimilor mele
Si n-am gasit nici unul mai sigur decat moartea...
Moartea, iubite, moartea nu moare niciodata...
Sas
Si viata niciodata nu moare. Cade tatak,
Traieste insa fiul...
Bogdana
Gasii si pentru fiul,
Catand, si chip si forma sa-i pun frumos alaturi
Cu Dragu' voievod.
Sas
Dar, Bogdano, ma-nspaimanti
O noua-nveninare?
Bogdana
Ce-ti pasa tie? Oare
Nu am si eu un suflet cuvantator? A mea e
Si fapta, dar si vina. .. Barbate, nu gandi
La toate astea ... Draga! mai bine te gandeste
Cum m-ai vazut odata...
Sas
Taci, taci, o, nu mai spune!
Bogdana
Eram o copilita frumoasa ca si ziua,
Si mai frumoasa inca, de zi fiind ascunsa,
Copil de vrajitoare cu ochii mari, salbatici,
Cu inima aprinsa de sete de viata...
Si pentur mine, scumpe, citi-n oglinda muma
Pacatul tau cel negru ... ca barba ta cea neagra...
Erai la fata galben ... mai galben decat mortii...
Ai fost calcat in urme de mata stearpa...
Sas
Lasa.
Bogdana
M-ai fost vazut pe mine si m-ai iubit.
Sas
Bogdano!
Bogdana
Mai crezi c-a noastra soarte va merge doua cai?
Trait-am impreuna s-astfel o sa murim,
Pasii ce tu in viata facutu-i-ai spre mine
Ramas-au slove rosii in cartea vietii tale;
Nedezlipita-acuma raman de-a ta fiinta
A mele radacine viata ti-o-mpresoara
Cum vascul radacina s-o pune in stejar...
De te iubesc, jupane, ce-ti pasa tie oare?
Si nu ma las eu oare de tine-a fi iubita?
Nu-i semn destul acesta ... cand eu ... cand eu sunt Doamna?
Nu vezi tu, Sas ... ca-n urma ... mie imi e totuna:
Voi sa te-nalt pe tine, eu stau destul de sus.
Pe tine ... pe copilul nostru ... copilul nostru.
Al nostru, Sas ... Nascut e din valuri de iubire,
Iubire-asa de crunta cum n-a mai fost in lume.
Acest copil de drag mi-i ca ochii cei din cap.
Nu e Satan cu Dumnezeu asemeni.
Sas
O! picura-mi in suflet, femeie vrajitoare,
Veninul vorbei tale ucizator de dulce.
Bogdana
Ucizator de dulce! O vere, te iubesc,
Caci sufletul din tine e mare ca s-al meu.
Au crezi tu cum ca lumea-i facuta pentru bine?
Ne-o spun-aceasta popii si cartile lor vechi:
De mii de ani ne suna povestea in urechi;
Nu vezi ce rasplata virtutea are-n lume:
Un giulgi si patru scanduri. Pentru asa comoara
Treci insetat pe langa a vietii vii izvoare.
Atuncea se-ntelege ca preotii au drept:
Desertaciunii sunt toate cand moartea ti-i in piept
Dar ici ... in picatura de vreme-n care suntem,
Bratul si istetia au oarecare pret
Si ce pret pot sa aiba decat sa te faci mare...
Vezi tu ... in scrinul negru de-acolo e-o coroana...
Pietrele scumpe-n dorul luminii se topesc,
Ea arde-n intuneric lumina cautand
Si totusi sade-ascunsa in scrin ... in gand ... in suflet...
Si mai la urma ce voi? Iti cer vo fardelege?
Mergi numai inainte. Eu saman, tu culege.
Nu sunt a lui supusa ... Sunt o femeie numai
Ce n-are judecata.
Eu singura voi duce tot greu faradelegei,
Inchide numai ochii, ma lasa sa lucrez,
Culege numai roada din osteneala mea,
L-inveninam pe dansul, voi stinge si pe fiul,
Caci astazi simt in sanu-mi un imparat ca misca.
Sas
Bogdano!
Bogdana
O, Bogdana te face fericit!
Si cand va spune-odata cu mica lui gurita,
Ti-a spune tie si mie mama! Doamne
Si tu-i vedea intr-in'ul al tau urmas pe tron...
Si il vom creste bine, va fi frumos ca ziua
Caci sunt o vrajitoare si mi-oi iubi copilul...
Nu cu cuvinte blande si san fara de lapte...
Cu sangele din pieptu-mi imi voi hrani copilul
Si drag mi-a fi ca ochii din cap...
Sas
Bogdana, scumpo,
Femeie ce c-un singur cuvant ma faci un demon,
Bogdano, te iubesc!
Bogdana
Dar ce negru ti-e parul...
Intineresti, iubite ... Copil vei fi odata,
Copila voi fi insami cand voi fi si eu mama.
Bogdan-Dragos - Scena 02
Un crainic
Maria Sa!
(toti se dau in laturi)
Intra Dragul Voievod galben la fata, cu pasi nesiguri, rezemat de umarul fiu-sau Bogdan. Se aseaza in scaun. Scoate din san o cheie si i-o da lui Bogdan, acesta deschide un scrin de fier, scoate coroana, ingenunche inainte-i, Dragul i-o pune-n cap
Dragul
Usor trecea odata Domniei Noastre vremea,
Pe-a bucuriei pasuri ne numaram noi anii,
De zece luni acuma, de cand, cuprinsi de-o vraja,
Noi numaram cu spaima ce-ncet a noastre zile
Se scutur, de ne pare din ele-orcare-un an.
Si gura-ne-ncretita uita demult ce-i rasul
Si ochiul Nostru nu e in stare sa plateasca
Priviri de multumire celor ce ne iubesc;
In cap ei ne fugira, uscandu-se de vii,
Necredinciosi luminii, noptii necredinciosi:
In loc de-a vedea ziua fapturile naturii
Ei noaptea vad aievea ce visele dureaza.
Boieri! Coroana Noastra ne-apasa ca un munte
Si grea ne e hlamida si trupul de pe noi
Incat deopotriva Domnia Mea e gata
Sa zvarle pe-amandoua, fugind din zarea vietii,
Asemeni cu sirepul salbatec ce-si azvarle
Si seaua si presunul, pierind in zarea zilei.
Un singur colt de viata ne-a mai ramas in suflet:
Iubirea neclintita pentru mosia Noastra
Pentru Bogdan cel Tanar, iubitul nostru fiu...
Rog ceriul sa-nmulteasca hotarnicele clipe,
S-urnesc pe ai lui umeri Domnia ce o port.
Dar vai, abia viata-i se desprimavareaza,
E cruda inca mintea si oasele-nca crude
Si nedeprins cu asprul si stramtul tarii scaun;
Coroana e in stare ca sa-i clinteasca gatul
Si schiptrul bratul fraged. Gandutu-ne-am atunce
Ca, de va fi ca Domnul din ceruri sa ne ieie,
Noi sa lasam copilul pan-ce va creste mare,
S-acoperim cu negru postav scaunul Nostru,
Coroana Noastra scumpa s-o incuiem in scrin
Si sa dam manii sale o alta jucarie
Decat a tarii schiptru.
Voim ca de ne-om stinge, sa-ntindem mana moarta
Sa tinem carmuirea chiar in sicriu fiind,
Iar cel ce mana Noastra in locu-mi va purta-o
Precum poarta un dascal mana unui copil
Sa fie varul Nostru, Sas ... unde-a pune mana
Sa stiti c-am pus-o Insumi si sa urmati intocmai.
Roman
(aparte)
Imi vad visul cu cohii ... Urat vis!
Voda
Uricare!
Citeste-acum hrisovul prin care-l orandim.
Uricarul
(citind)
Cu mila lui Dumnezeu Io Dragul Vvd, Domn stapanitor a toata tara Maramuresului, Despot cetatii Ariesului, Graf al Tarii secuiesti, facem stire prin aceasta carte a Noastra, cui se cuvine si tuturor cati vor vedea-o sau vor auzi citindu-se, ca, la vreme de slabiciune fiind, Ne-am socotit mosia si casa, de fata fiind credinciosi boierii Nostri si fiul Domniei Mele, Bogdan Dragos Voievoda. Statornicit-am pan' la varsta legiuta a iubitului nostru fiu sa fie episcop mosiei Dumnealui credincios boiarul nostru Sas din Bistra. Privi-se-vpr cartile sale ca iesite de sub a Noastra mana si intarite de-a noastra credinta. Satele Salagiu, Artunti, Inbereche, Titoivi, Baluanctii si Bistra, cu toate pamanturile cate curg asupra apusului a acestor sate, darui-mu-le manastirii noastre inchinate sf. arhanghel si arhistrateg Mihail si sa i se deie sf. maanstiri si inscrisele vechi pe cumparatura Parintelui Nostru, cum si tidulele hotaralor de alegerea acestor parti, ca de astazi inainte si in veci sa aiba manastirea din neam in neam a stapani aceste parti cu buna pace si nesuparata despre nimene in tara, din tot locul si cu tot venitul. Drept aceea iata de la domnia mea prin aceasta dam si intarim vecinica stapanire a acelor mosii. Si, spre intarirea celor de mai sus, aducem credinta noastra si a fiului nostru Bogdan Dragos Voievoda si a credincios boiarului nostru Sas de pe Bistra si ai tuturor celorlalti boieri ai Domniei Mele. Dar in domnescul nostru scaun al Ariesului la anul de la zidirea lumii 6865 aprilie in 3, iar de la Cristos una mie trei sute sasezeci si cinci, care spre intocmai urmare si lucrare se intaretse si cu a Noastra domneasca iscalitura si pecete. S-au scris de mine Toader Ghimpis, diac de sfat in cetatea Ariesului la anii de la Cristos 1365, aprilie in 3.
Roman Bodei
Preainaltate Doamne, nu fie cu banat,
Dar grabnica imi pare aceasta hotarare.
Au pentru asa lucru nu trebui Direptatea
Sa se adune toata aicea in cetate?
Zic ca intelepciunea v-a insuflat vointa
Si bine e copilul sa nu poarte o carma
Ce nu-i inca in stare cu dreapta inca cruda,
Dar tot socot cu mintea asa-n prostia mea
Ca trebuia norodul, boierii, ostasimea
Sa giuruie credinta copilului Bogdan.
Prea subrede sunt, Doamne, tocmelele in tara.
De, eu cam cartesc cu vorba, cioplit cam din topor,
Caci n-au statut nici craiul, nici popa (se descopere)
(Pe amandoi
Sa-i tie Domnu-n lume ani multi si fericiti)
Dar numai, vorba vine, nu m-au coplit nici ei.
E vorba despre mine ... eu caut totdeuna
Nu al Mariei Tale folos, ci pre al meu,
Caci mai aproape-mi este camasa decat haina...
Eu zic numai, stapane, iertati-mi vorba proasta...
Ci de-ar fi spus diata aceea, ia aceea:
Roman Bodei sa fie epitropul mosiei,
Aida, cum s-ar spune, sa fi fost eu acela
Eu as fi spus: Stapane, deschide-ti bine ochii,
Nu-mi creste-asa orbeste, ci pipaie-ma bine
Si vezi ca sunt, ca altii, din carne si din oase,
Sunt om ... si e mosia si scaunul la mijloc,
Sunt om ... si subred este copilul vostru inca,
Sunt numai om si omul la rele e plecat.
Adica ... vorba vine ... eu, eu sunt slab de fire...
Eu nu vorbesc de altii, sunt altii mult mai buni,
Sa-mi fireti cu iertare c-am spus si eu o vorba.
Sas
Preainaltate Doamne, de credeti cum ca Sas
Nu-i serbul cel din urma si far-de nici o treaba
Dintre-ai Mariei Tale ... de credeti cum ca ochiu-i
Setos e de marire, ca n-a cunoscut bine
Supunerea ca este a lui fireasca haina,
Rupeti diata asta ... Caci greutatea ei
Pe umarul meu cade si toat-a lui tarie
A fost pana acuma credinta ce stapanul
O pune-n al meu suflet.
Roman
... De! n-ai ce-i face gurii
Facandu-ti tot sprancene iti scoti odata ochii.
Dragul
Destul Bodei ... Putine sunt clipele vietii-mi,
Stau rau cu craiul Ludvic si si mai rau cu appa,
Nu-i vreme sa se stranga a tarii Direptate,
Se poate ca chiar astazi sa fim in sanul mortii...
Si trebuie sa fie un om care sa-mpace
Stapani asa puternici precum e craiul Ludvic,
Si fata noastra pare un obrazar de ceara:
De mi-as inchide ochii, un popa cam cu chef
E-n stare sa ma-ngroape.
Boierii mei! Iertare va cer acum la toti
De-am vorbit rau cu gandul meu propriu despre voi,
De-am jinduit vrodata norocul a cuiva,
De n-am fost de-a pururi o cumpan-a dreptatii,
De am gresit cu fapta, cu inima, cu gandul
Iertati-ma cu totii, ma descarcati de vina
Si sarcina de rele faceti-mi-o usoara,
Sa pot trece mai liber prin vamile veciei.
(Boierii-i saruta mana pe rand; el ii saruta pe frunte)
Unul din boieri
Maria Ta, uitate din partea noastra sunt:
De-ai fost nedrept cu gandul, cu bine ai platit.
Roman
Iertati-mi vorba, Doamne, eu sunt un vraci prea prost
Si nu stiu ca sa masur a vietii clipe repezi,
Nici stiu la ce sunt bune mademuri, buruiene...
(cu intentie) De-as fi un vraci cu carte ce multe v-as mai spune
Ce nimanui in minte nu-i vine din senin.
Dragul
(Plecandu-se sa-i sarute fruntea, incet)
Bodei, sa vii p-aicea, dar nu raspunde-acuma.
Sa nu ieie ei seama ...
(Tare)
D-acum, boieri, plecati.
(Suna toaca si clopotele. Dragul isi scoate coroana, Bogdan o inchide. Toti isi unesc (falten) mainile spre rugaciune. In urma ies toti, afara de Dragul si Bogdan)
Bogdan-Dragos - Scena 03
Dragul, Bogdan
Dragul
(privind la Bogdan, vorbeste singur)
Sa-mi ospatez vederea cu aratarea lui...
Asa de tanar inca, cu chip asa de dulce...
Nemultumit se pare el de diata noastra
Dar voi ca nici sa stie de ce asa facui...
O, ochii mei, sarmanii luminatori ai fetei,
Se-ntind incet spre dansul ca mana far' de trup
Cu care al meu suflet l-apuca de departe;
Il pipai cu vederea, cu nalucirea mintii...
Ce trist!
Bogdan
(apart)
Vorbeste singur ... De cand vorbeste singur -
Mai multe luni de zile sunt de atunci la mijloc -
El nu mi-a spus un singur cuvant bun ... (tare) Tata, tata,
Cu ce-am gresit eu oare naintea fetii Tale
Ca nu mai vrei un singur cuvant bun ca sa-mi dai?
Dragul
(isi intoarce fata si si-o acopere cu mantaua; cu fata-ntoarsa)
Deschide acea usa...
Bogdan
Aceasta, Doamne?
Dragul
Nu.
Drept colo in perete deschide acea usa.
Bogdan
Aici nu-i nici o usa ... (apart) Vorbeste intr-aiurea
Parete gol e, Doamne, oricat cu mana pipai.
Dragul
Ia un carbune-n mana si fa o cruce mare
Acolo in parete, caci eu vad ca-i o usa.
Hai fa!
Bogdan
(face o cruce)
Sa-i fac pe voie!
Dragul
Spune-mi, e multa oaste-n curte?
Bogdan
Dar geme curtea toata de oamenii lui Sas
Spre cinstea ta adus-au atatia oameni tineri,
Osteni in floarea vrastei, de ti-e mai amre dragul
Ca sa privesti la dansii. Ce bun e varul Sas!
Ce buna e Bogdana si plina de-ngrijire!
Dragul
Asculta-ma, Bogdane, implutu-ti-au Bogdana
Paharul tau cu apa si cupa ta cu vin?
Bogdan
Ce-nsamna intrebarea? Nu, Doamne.
Dragul
Nu? Nimica
Asa, o intreaba ca orisicare alta.
Vezi tu acel perete pe care-ai scris o cruce?
Precum nu este usa acolo, tot asemeni
Nu este nici o usa la inima mea... Dragos,
Vederea-ti ma scarbeste.
Bogdan
(ingenunche)
Parinte, ce-am facut?
Dragul
Ei, vina cea mai mare din lume-i ca traiesti.
Multi sunt ce asta vina in veci n-or sa ti-o ierte...
Caci tu le stai in cale ... De-ar fi sa voi ceva
Ar fi sa mergi in lume, departe, prea departe,
Sa nu te vada nimeni, sa piei din ochii mei.
Bogdan
O, tata! Dar eu nu voi, nu pot ca sa ma duc.
De m-ai uri, eu totusi lipit de pasii tai sunt
Si al Mariei Tale sunt cel mai cu credinta
Serb. Care e pricina de ma urasti de-o vreme?
Dragul
(incet)
De asta mi-e mai frica, c-o sa ramaie-aicea,
Deci trebui cu de-a sila rapit ... Dar cine, cine,
Cui sa ma-ncred? ... Si Roman Bodei prea mi-e natang
E aspru, e pe fata, nu are viclesug,
Asemeni insi se-neca de-a pururea la mal...
Bogdan
(incet)
Vorbeste iar cu sine ... se pare ca vedenii
Din lumea cealalta-l incunjura, si el
Isi da de ele seama...
Dragul
Mergi oare si tu, Bogdane,
Ades la vanatoare? ... Si singur si cu altii?
Bogdan
Pe cand nu erai bolnav mergeam de-a pururi singur,
Adesea rataceam prin muntii nalti ai Tisei
Pan-unde a lor varfuri despart apele-n doua,
De curge-apoi o parte spre noi, spre soare-apune,
Pe cand o alta parte se varsa-n rasarit.
Spre rasarit adesea imblat-am zile-ntregi
Urmand cararea ceea ce si-au facut paraie
Si am batut cu ele prin codrii vechi si vecinici,
Carare-abia imbalta.
Adesea cu Siretul, cu Bistrita adesea
Eu m-am tot dus la vale pe-o luntre usurica
Alaturea cu mine avand o plasa, arcul...
Gasii acolo oameni vorbind aceeasi limba
Ca si ai nostri - Aflat-am si munti cu piscuri nalte.
Asa fel, de pe unul caruia-i zic Ceahlaul
In zile dupa plaoie cuprinzi cu ochii lumea
Daca-i rotesti ... Acolo privesti din miezul noptii
Un rau puternic curgand spre miazazi
Care apoi, departe, se varsa-n Marea Neagra
La gura lui, departe, pierduta-n zarea zilei,
Vezi o cetate mandra ce-i zic Cetatea Alba,
Iar despre soare-apune vezi iar un rau puternic
Pe sapte guri se zice varsandu-se in mare.
E Dunarea, aproape, de gurile-i Chilia,
Intre-astea doua rauri si intre muntii negri
Privesti o tara-ntreaga de codri si de dealuri:
Din vai cu rauri line, din codri fara capat
Vezi turme fara numar in zare rasarind
Si buciumele suna duios si-i cant de fluier;
Salbateci zboara caii mai iuti decat chiar vantul
Si canii urla jalnic ... Ciobanii cei calari
Strabat ca si sageata campiile intinse...
Se zice cumca tara se tine intr-un chip
Tot de craia noastra si tot de craiul Ludvig
Dar eu bagai de seama ca nu-i a nimanui.
Averi atat de multe de nu le mai sti sama
Sutn astfel raspandite pe brazde roditoare,
Dar vai, peste pamantul pe care cerul darnic
Cu rod si cu de toate cu-asupra de masura
L-au inzestrat, tot omul nu-i de nimica sigur
De astazi pana mane. Tatarii duc adesea
Pe sesurile mandre pradalnicul lor roi
Si cine nu vrea doara acela nu se leaga
De-acea frumoasa tara. Adesea pe Ceahlau
Facandu-mi ochii roata, am zis ce bine-ar fi
O mana sa cuprinda atat cat vezi cu ochii
Si nu mai mult ... intinsa ar fi domnia totusi,
Sunt ici si colo-n tara boieri si capi de neamuri,
In Vrancea si in Codrii Tigheci, in Campulung,
Cetatea Alba are soltuz cu multa oaste,
Barladul stapaneste olate si pasuni,
Suceava are ziduri de poti imbla calare
Pe ele. Si in targul Siretului iar este
Un episcop puternic de lege apuseana
Dar toti ei se aseaman cu vergile-unei maturi
Ce coada n-au, legate nu sunt, nu poti sa maturi
Cue a dusmanii tarii, pradalnicele neamuri:
Nu sar toti pentur unul si unul pentru toti,
Si roiurile-s bune, prisaca inflorita,
Dar ce folos cand toate nu au un prisacar?
Dragul
Bogdane, iata cheia ... din scrin adu-mi coroana
Si-un val inuntru, un negru val, tu scoate-l...
(Bogdan face tot cei se spune)
Acuma vino-ncoace.
(El isi pune coroana)
Sezi in genunchi-nainte-mi.
(Dragul il acopera cu valul din creste, de nu vede nimic)
Bogdane! Dar acuma mai iesi tu la vanat?
Bogdan
Da, preainaltate Doamne, ci niciodata singur,
Ca varul Sas imi spune ca unui fiu de Domn
Nu i se cade astfel sa mearga singur numai,
Deci el imi da cu mine pagi si copii de casa,
Tot dintr-ai lui.
Dragul
Asculta, e drept ca nu se cade
Si mai putin se cade ca oamenii altuia...
Deci totusi e mai bine sa mergi tu numai singur.
(El isi ia coroana din cap, o pune deasupra capului fiului sau si face semnul binecuvantarii)
(incet)
Tu ce ne-ai dat fiinta din apele spumii,
Stapane fara margini al marginelor lumii,
Noi laude ti-aducem Tie, parinte unic:
Umbreste dar cu mila asupra acestuia,
Asculta-mi a mea ruga, asculta-mi Doamne, plansul
Si apara-l, pazeste-l si-l manutie pre dansul.
Bogdan
(incet)
Vorbeste iar cu mine.
Dragul
(incet)
N-o sa-l mai vad nicicand.
Tu ce incarci vazduhul si nourii cu grindeni,
O, fa-l ca sa strabata puternic pretutindeni,
In mana Ta-l pun, Doamne, frumos si tanar, iata-l,
Ca la orfani, tu, Doamne, fii pavaza, fii Tatal.
(Isi reasaza coroana pe cap)
Acum, Bogdane, draga te du si vina iarais,
Dar la vanat vei merge fara acei tovarasi.
(Bogdan inchide coroana si vrea sa iasa)
Bogdane, vino-ncoace! (Il imbratiseaza cu patima)
Bogdan
O tata-ti multumesc.
Dragul
Stii tu, eu nu sunt bolnav, eu num-asa tanjesc,
Dar azi, chiar azi de pilda, de tot bine ma simt
(se-neaca) E drept ca ... cateodata mi-i sufletul cam stramt
Dar nu ... nu e nimica, am sa fiu sanatos.
De grija mea, copile, tu poti sa fii voios,
Eu n-am nimic ... Chiar astazi de-ai merge la vanat
Sa stii cum ca din parte-mi nu e nici un banat,
Numai, la orice-ai face, te rog indeosebi
Ca pe un vechi prieten pe Roman sa-l intrebi.
(Il imbratosaza si-l saruta pe frunte)
Mergi, mergi acum cu bine...
(apart)
N-o sa-l mai vaz de-acuma.
Bogdan
Cu sanatate, tata! (iese)
Dragul
Sa nu ma simta numa.
Mi-e frig, mi-e frig de moarte, ca si atuncea, iarna,
Pe cand cu craiul Ludvig impresuraram Varna,
Si eu, ranit de moarte si despoiat de hoti,
Simteam cum imi ingheata in san rarunchii toti...
Era un ger ... si lupii urlau flamanzi in camo,
Deasupra mea in aer auzeam intr-un rastamp
Cum cloncaneau in stoluri corbi negri, uli salbateci,
Zapada, alt nimica pe campii singurateci.
Simteam cum ma intunec, inghet ca intr-o cripta...
Cu pieptul gol ... sageata statea inca infipta.
Departe vedeam zidul impresuratei Varne,
Corbii roteau deasupra-mi si imi muscau din canre.
Ca-n vis aud un tropot de cal, o umbra vine,
In maini imi lua capul, s-asza langa mine,
Apoi murii in pace...
Cand m-am trezit din moarte, cand ochii-mi deschisei,
Vazui un om la capu-mi, veghind, Roman Bodei.
Bogdan-Dragos - Scena 04
Roman (intra pe usa cu cruce), Dragul
Roman
N-aveti nimic, pe suflet, inaltate Doamne,
Vro vina veche poate, uitata de demult,
Vrun gand ascuns ce nime nu e menit sa-l stie?
Sunt rgeu de cap, stiti bine, si toti imi zic ca-s prost,
Dar ceea ce imi intra in cap odata mie
Aceea nu mai scoate mii de draci din el.
Dragul
Ah! gandurile-mi toate ce greu stau sa s-adune,
Eu cantaresc cuvinte ce am sa pot a-ti spune;
Ia vino mai aproape: Roman, ce crezi tu oare?...
O taci! Ma ingrozeste s-aud si de la altii
Aceea ce in suflet imi doarme necurmat
De-i trecu lui prin minte ... lui, ce e drept si bun,
Desigur ca atuncea in Sas e fapt-aproape...
Roman, m-auzi tu oare? .... Nu-i om sa aib-o frica
Cum eu o am acuma ... Iubitul meu Bogdan...
Roman, Roman, asa e ca-i un frumos copil?
Spune-mi, o, spune-mi numai ca e frumos, cuminte,
Dulce la port si vorba, sa vad ca il iubesti...
Au crezi tu vreodata ca Sas ar fi in stare...?
O, nu! Taci ... Ce de ganduri prin muntea mea mai trec!
Ti-o spun dar numai tie, auzit tu? nimanuia
Sa n-o mai spui ... Vegheaza-l, vegheaza-l de aproape
Pe-acets copil, pe care, in taina-ti spun, mai mult
Decat viata, suflet si Dumnezeu iubesc.
Aceasta este taina vieti-mi s-a purtari-mi -
Roman Bodei, pricepi tu aceea ce iti spun?
Roman
Ei! si ce-mi pasa mie ce vrei sa-mi spui, mosnege
Care in loc de crieri ai pleava-n cap ... si care
Nu esti de Domn cum nu sunt eu facut spre a fi papa...
De la copil luat-ai si painea lui din gura...
La caini ai azvarlit-o ... Sas nu-i decat un caine.
Dragul
Tu esti in lume singur caruia m-as increde
Si singur tu acela ce nu ma intelegi...
Roman
Nu te-nteleg? Prea bine te inteles. Pe ses,
Pe drumul neted, mare, tot numai la lumina
Sa se petreaca toate voiesti in lumea asta,
Si tot astfel de neted tu i-ai facut lui Sas
Si drumul spre coroana, spre inima din pieptul
Copilului.
Dragul
As! nu stii...
Roman
Eu nu voi sti, desigur,
Tu stii tot, dara Roman e prost, nimic nu stie...
El stie numai cum ca de vei pleca tu astazi
Nu-i astepta mult singur dincolo-n ceea lume
Caci Sas mult te iubeste ... si va grabi desigur
Dincolo sa-ti trimita tovaras ... pe-al tau fiu.
Dragul
Roman!
Roman
Ah! tu ... cu a ta minte, tu crezi ca esti de Domn?
In visuri tu trait-ai, tu ai trait ca-n somn
Ce bine e, asa e, frumos toate-a dispune
Ca tara s-aiba pace si turmele pasune.
Gandit-ai tu vrodata, stapane, -n anii tai
Ca lumea asta este facuta pentru rai
Omoara fericirea unui popor ... alunga
A veacurilor pace pe vreme indelunga:
Atunci viteaz si mare te or numi toti orbii,
Pe cand pe-adevaratii viteji ii manca corbii
Vei fi erou ... Pe scaun de simti cum ca te clatini
Tu ai ochii multimei pe stranii noua datini
Si din Apus aduna sofisti cu barbi boite
Ca neamului sa-l deie naravuri mai spoite,
S-arate cum mosnegii imbalsamiti ca mumii
Pot trece tineretul in scandalele lumii...
Unul asupra altui ... pe oameni sa-l intarti,
Celor vicleni da mila, onori la cei deserti
Atata-i astfel unul asupra celuillalt
Prin rautate mare vei sta cel mai inalt.
Multimea? Amageste-o cu-a vitelor foloase,
Invie, maguleste tu patimi dusmanoase.
Zavistia si ura boteaza-le virtuti,
Spre prada si-nselare tu mintea sa le-ascuti
Si zii viteaz la gade, istet la cel viclean
Din lupi iti fa o oaste, din vulpe capitan,
Din poftele multimei da-ti scara de marire
Si te-or urma cu totii in vecinica orbire;
C-o fraza linguseste desertaciunea lor:
Din roiuri risipite vei face un popor ...
Fii dinainte sigur, la rele el urma-va,
Cu sange si cenusa pamantul presura-va...
Pazeste-te de una: sa te fereasca ceriul
Ca-n ceasuri de uitare sa le spui adevarul...
Tu, ce-ai facut? Cu mila si bun fusi in parere-ti...
Ei, strana-n manastire e scaunul ce meriti...
Ai ingrijit de oameni s-aiba pamant si apa...
N-ai fost de Domn in lume cum n-am fost eu de papa.
Bogdan-Dragos - Scena 05
Sas, Dragul
Sas
Preainaltate Doamne, venii sa pun la cale
Urmarile dietei ... vrerea Mariei Tale.
Dragul
O, ochii mei, sarmane feresti ale gandirii,
Sunt prinsi de flori de gheata, de panzele pieirii;
Zadarnic imi silesc eu natura razvratita,
Eu vad lumea intreaga asa, ca printr-o sita:
O umbra imi par insumi si lumea umbra-mi pare
Si sunt strain intr-insa ca visul ce nazare;
Mai mult ... chiar trupul propriu strain imi pare mie,
Se pare ca-n tarana-i sed numai cu chirie:
Stapanu-n orice clipa e gata sa ma deie
Afara. Cine mi-este stapanul?...
Il simt, il simt cum intra incet in stapanire,
E nevazut, e tainic, e moartea fara stire...
Sas
Preainaltate Doamne.
Dragul
Cu ce ochi ma priveste!
De n-as vedea nimica pe el il vad totusi.
Ce ascutit dezgheata privirea-i patimasa
Chiar bruma de pe ochii copilului, din fasa!
Sas, ai ureche buna ... auzi tu bine, bine?
(El isi atine urechea cu nerabdare, ca si cand ar auzi ceva)
Sas
Aud prea bine, Doamne.
Dragul
N-auzi cumva un corn?
(apart) Cum as putra eu oare diata s-o rastorn?
N-auzi nimic? Dar spune c-auzi.
Sas
Nimic n-aud.
Dragul
Grozav, grozav. El poate e prins de pe acuma
Si gatul lui cel fraged sub sabie e pus.
(strigand)
Sas, mergi de cheama-ndata pe Roman
de-unde-a fi.
Sas
Nu te-nteleg,
Pe Roman? Ce vrei, Doamne, cu Roman, nu cumva
Ti se incurca limba, vrei sa spui altceva?
O ti-ai luat de sama ... dar eu sunt langa tine,
Lasa-l incolo, Doamne ... nu e asa mai bine?
Dragul
Vere! eu vad ca ochii-ti s-au cufundat in cap...
Din zi in zi slabesti tu si eu vreau sa te scap,
Eu iti spun: fugi de-aicea, caci pasii-ti sunt nesiguri,
Esti galben ca si ceara si ochiu-ti arde-n frigrui,
Tu planuiesti o faradelege ... eu iti spun:
Pazeste-ti capul, vere, caci tu ... tu esti nebun.
Sas
De ce nu chemi pe Roman sa-ti vie mai degraba
Sa presupunem, Doamne, ca mintea mea e slaba,
Dar tu esti slab de oase, te tii-abia-n picioare...
O sarcina grozava nu tii-i viata oare?
Simtesti poate sfarsitul...
Dragul
Dar tot n-auzi nimic?
Sas
Ce vrei s-auzi? Vrun basmu voiesti poate sa-ti zic?
Dragul
Da, da! Spune-mi un basmu, cel al nevestii tale...
Frumos e basmul ... e-n pilda chiar a Mariei Tale.
Sas
(tresare)
El stie tot. Putere!
Dragul
Poti spune in ce vremuri
S-a petrecut povestea, dar fara ca sa tremuri.
Ea se petrece-acuma. Caci vremea e pe dos,
Cum este si in basme. Ce-i sus coboara jos.
Cand s-o vesti in lume ca Sas e-n locu-mi Domn
Stramosii mei, sarmanii, in vecinicul lor somn
Intoarce-s-or in groapa cu fata spre pamant,
Speriati de toate celea ce-n vremea noastra sunt.
Nu-i asa vere draga?...
Sas
O, Doamne, cum sa port
Acest glas slab si rece, pe jumatate mort?
Mantaua-ti cade, Domane, las' sa te-nchei, sa sada,
Las sa te-nchei...
Dragul
Coroana tu ai voi sa-mi cada.
Sas
O, Doamne, lasa vorba cu doua intelesuri,
Femeile-s deserte si pline de eresuri,
Dar cine tine-n sama ce spun sau ce vor ele?
Ma lasa sa desfasur minciunile acele.
Femeia, ca copiii, viseaza multe, zburda
Sa-ti spun eu toata taina.
Dragul
Urechea mea e surda,
Racneste numai tare ca lumea sa auda,
Preainaltate Doamne! De ce fruntea-ti asuda?
Ti-e frica, scumpe vere? De ce ti-e frica tie?
Sas
O, milostive Doamne, femeia-n nebunie...
Dar eu sunt cu credinta, plecat iti sarut poala
(el ingenunche)
Te vezi toate acestea cum le vapseste boala,
Iei astfel lucrul, Doamne, decum e el ... Femeia
Poate sa spuie multe ... Tu da-mi diata ceea.
Dragul
Poftim.
Sas
S-ar fi putut sa stiu, stapane, ca Bodei,
C-o singura a mainii trasura de condei
A mainii acestia, putea sa fie-n locu-mi!
Pe-un negru muc de pana sa fie pus norocu-mi?
Acuma insa mucul puternic de condei
Prin mana-mi de arama va trece mai intai
Si eu stiu scrie, Doamne, stiu slovele sa-nnod
Frumos in nume mandru in ... (Io), Sas Voievod,
Pe mana mea acuma e dat Bogdan... e colo,
Nimica nu mai este al tau de-acum incolo.
Dragul
N-auzi nimic?...
Sas
Nu, n-aud (incet) Bogdan ... c-un varf subtire...
Cu-acesta scap de dansul intreaga omenire...
(s-aude glas de corn)
Dragul
A! in sfarsit ... cum suna si cat de dulce suna!
(sperios) Nu-mi pare cumva numai, si-urechea mea nebuna
Ca din senin aude ce inima imi cere?
O! cine, cine-mi spune? ... Auzi ceva, auzi vere?
Sas
Un corn ca orisicare ... rasuna in padure.
Dragul
E mantuit ... E cornul lui Decebal ... Se-ndure
Parintele din ceruri si-l duca pana la capat.
Cu steaua mea deodata de-acuma pot sa scapat
In noaptea asfintirii.
Sas
Vorbeste intr-aiurea,
Ce lucru mare cum ca de-un corn suna padurea!
Dragul
Diata da-mi-o vere, s-o iscalesc in graba,
Sa-i pun pecete ... mana acum de tot mi-i slaba.
Sas
(o scoate cu spaima)
Nu-i iscalita? Nu sunt peceti pe dansa? Iute!
Dragul
Ce vrei tu, vere? ... Noi nu stiam ce iute
O sa murim ... Voit-am cand viata mi se curma
Sa pun nume pe dansa, suflarea cea din urma,
Ceasornicul vietii-mi cand va voi sa steie,
Caci moartea toate-n lume cu bine le incheie...
Sas
Un pas ... un pas e inca ... coroana, tronul am.
(ia pana-n mana)
Dragul
Citet si bine scrisa ... (o rupe)
Sas
Ei, vere! esti infam.
(I-o arunca la picioare. Iese)
Ce? Ce? Vazut-am bine? Visez? A rupt-o-n fata-mi!
O, suflete, te-nalta, o inima, ingheata-mi
Ce-ti foloseste tie sa imbli cai intoarse,
Ce-ti foloseste panza de intrigi bine toarse?...
Ce nu mergi cale dreapta? ... Nu rumpi cu brat de fier,
Nu faci ca ziua de-astazi la toti sa para ieri?
Si zece luni de truda si ani intregi de chin
N-au folosit cu-atata ... cu-atata de putin,
Pe cand un varf de spada, venind, un pumnar
Ma scapa deodata de grija,d e amar...
Sa mergem inainte cu fruntea descretita,
Sa taiem tot in cale cu spada ascutita...
Destul purtata-m masca. Sus inima, jos masca!
(s-aud rugaciunile la iesirea sufletului)
Acela de acolo curand o sa sfarseasca.
(asculta la usa)
Ei, canta-mi, canta-mi, popo, mereu de ale tale:
Desertaciunea lumii s-a patimelor sale.
Colo in scrin, coroana ... sa-i iau cheia din san
Sa vad cum mi-a sta mie ... Cum sta inchisa-n scrin
Vei fi vaduva astazi de pletele-i carunte,
Vei fi mireasa maine pe palida mea frunte.
(se duce-n odaie la Voda; Roman Bodei acopere tronul cu postav negru)
Bogdan-Dragos - Scena 06
(glasul lui Pepelea din sala de veseli)
Repede, neghiobi ce sunteti, paharele cu palma!
Saruta-si fiecare fetita si sa cantam de-a valma:
Chiu! ce Domnie-aleasa, ce printi, ce buni tovarasi!
Le desertati cu totii s-apoi le impletim iarasi!
(calugarul murmura rugaciunea tare)
Stefan
Ei, m-au batut la table ... Norocul! N-am ce-i face.
Mi-e frig ... De doua zile n-am avut somn, nici pace.
Mi-e frig...
Roman
Iata mantaua lui Dragos ... o imbraca.
Stefan
Asa e-n lume, unul pe altul se dezbraca,
Noi dezbracam pe Dragul de bani si de avere,
Luam din toata casa ce sufletul ne cere
Si biata mostenire lui Dragos chiar ca pleava....
Stiu, de-o ajunge varsta dintr-insa mult afla-va...
Ah! unde e Susana, la sanu-i sa ma culce?
Somnul dupa betie la ea...
Roman
(adanc)
E lung!
Stefan
E dulce.
La mine vin! Fetito,
Caci sunt un intelept!
Roman
Hai, intra in camara lui Dragos, dormi in patu-i,
Te razima de umar...
Stefan
El unde-i?
Roman
La vanatu-i...
Stefan
E prost Bogdan al vostru ... nu stie sa se-mbete
El la vanat de iepuri, noi la vanat de fete.
Roman
Hai, vino de te culca...
Stefan
De dansul nici voi sa ma apropii:
Eu imblu dupa vinuri, el imbla dupa dropii...
(El intra. Soldatul de garda a sosit tocmai cand el a intrat)
Bogdan-Dragos - Scena 07
Sas
(intra)
Nimic! nimic! nu-i cheia ... abia mai sufla inca,
O cautai in sanu-i cu asa groaz-adanca,
Stins e-ochiul ... gura rece, grozav si rece-asuda,
De recea lui sudoare mi-e mana inca uda...
O, sufletul imi arde ... E groaza, este setea...
Ei! sa vedem odata coroana si pecetea.
Scrinul inchis? Cu spada sa dau lacata-n laturi...
Tu numai, cerc de aur, privirea mea o saturi.
(Popa urmeaza. El sparge scrinul)
(Dibuie) Nu-i, nu-i coroana, pecetea, spada tot,
Dar cui le-a-ncredintat el sa inteleg nu pot ...
(se-ntoarce ... vede tonul acoperit)
Dar cine oare tronul cu negru coperi? (tuna)
Ce sunet!
(din sala de banchet) Sa traiasca Sas!
Aide, nu pieri!
Curaj! Ce sunt acestea? Nimicuri si eresuri
Cu care tu, pruncie, gandirea mi-o impresuri!
Ca si cand ceru-n tunet nu are alta treaba
Decat sa implineasca ceea ce zice-o baba!
(popa canta)
Bogdana
(asculta)
Sunt rugaciuni, se canta cand suflete se sting.
Sas! Sas!
Sas
Bogdano ... oare pe tine te ating?
Caci nu mai cred nimica ... coroana si postavul
Cel negru de pe tronu-i ... Se pare ca grozavul
Demon al sortii rele cu aripi negre trece
Prin zidurile-aceste...
Bogdana
O, mana ta! Ce rece!
Sas
Eu tremur, draga, treur intaia data-n viata,
In inima - scanteie, in maini, in maini am gheata.
Bogdana
Aide! Mergi inainte ... Un pas, barbate, inca!
Roman
Un pas si va inghite prapastia adanca. (iese)
Bogdana
Bogdan e colo, colo, el doarme dus. Ei bine,
Vei suferi sa fie alaturea cu tine,
Ca tu sa fii vataful si el sa fie Domn?
Ce, scutura-te dara ... Dormi? Dormi? Dar scoli din somn.
Sas
O, ochii tai, Bogdano, mai bine din frunte-ti rupe-i,
M-au nebunit pe mine de am turbat ca lupii.
Bogdana
Mergi inainte...
Sas
Da, simt ca tu mi-esti Domn.
Eu te urmez, dar totusi eu te urmez ca-n somn,
Simt ca l-a ta privire vointele-mi sunt sterpe,
M-atragi precum m-atrage un rece ochi de serpe.
Fugi, fugi, in lumea larga, nu vezi ca nebunesc!
Eu te urmez, nebuno, si totusi te urasc!
Bogdana
Aide! Aide, ti-e frica, aceasta-i tot, ti-e frica!
Bat vinele in friguri, incolo n-ai nimica.
Vezi tu usa aceea? ... Acolo, dupa dansa,
E piatra ce-ti sta-n cale ... cu spada intr-insa!
(Sas iese)
A! Bogdane, tu ram din viata mea,
Curand si nici o umbra trupina toata n-are.
Sas
(se-ntoarce)
Ca puiul unei paseri sub maini mi se zbatea.
Bogdana
Taci! Taci! Ei, este gata! ... E mort ... da-mi mana ta!
Si strange-ma, si strange, sa stiu ...
Sas
O! e grozav.
(popa canta)
Cum sta! Dormea dus tare sub manta-i de postav,
Cu fata spre perete, dormind pe coasta dreapta.
Bogdana
L-ai lovit in cea stanga! ... Asteapta, o asteapta
Sa vad! (alearga in odaie)
Sas
Ce are? Misca incet buzele-i crude,
Patrunsa e de spaima ... un sunet nu s-aude,
Mai alba, tot mai alba la fata ea se face
Privind cu ochii tinta si fata-i piere. Tace.
Ea a rtipa ... dar tipetu-n pieptu-i se ingaima
Pe mort cu ochii-l soarte si moarta e de spaima.
Bogdana
(se-ntoarce)
Nu! Nu! Ma-nsala ochii. Si intr-aievea vad:
Bogdan dormea acolo, la dansul ma reped
Si cand descopar manta ... cand o descopar! A!
Sas
Ce ai? Ce ai, Bogdano? Vino-ti in mintea ta,
Grozav este asa sa-mplanti in piept pumnarul.
Bogdana
Dar nu-i Bogdan. E Stefan ... Ti-ai omorat vlastarul.
(Sas alearga in fund. Cortina cade)