Grigore Vieru (1935-2009), unul dintre cei mai apreciați și influenți poeți basarabeni, a fost cunoscut pentru promovarea tradițiilor și valorilor autentice ale poporului său prin intermediul operei sale.
Grigore Vieru a fost un poet profund angajat într-o misiune de a aduce laude și recunoaștere tradițiilor și valorilor autentice ale neamului românesc. Poezia „Ruşinosul proverb” se încadrează în acest registru. Poezia reflectă, de asemenea, lupta poetului pentru păstrarea și promovarea identității și a culturii naționale în fața ”ciumei roșii” (a se citi - sovietice).
Grigore Vieru utilizează un limbaj simplu și imagistic pentru a sublinia mesajul puternic al proverbelor și al înțelepciunii populare.
Poezia „Ruşinosul proverb” de Grigore Vieru este o pledoarie vibrantă în care critică starea națiunii - o națiune divizată în două state românești (o cedare din timpul delui de-al doilea război mondial) și o altă cedare din 1991 când conducătorii politici nu au dorit cu adevarat restabilirea adevarurilor istorice - astfel aparând un stat nou, independent R. Moldova, iar ulterior în 1992 - o nouă pată roșie - Transnistria, cu instalarea unui regim antinațional secesionist. Astfel celebrul poet - concluzionează: ”Motaind filozofic / in rusinosul proverb: / „Capul plecat / sabia nu-l taie“. / Uite că l-au tăiat.”
Această dramă istorică e accentuată și de starea limbii române din Basarabia - cărora și astăzi unii politicieni de la Chișinău - îi spun ”limbă moldovenească”, iar de aici alte belele - ”popor moldovenesc”, ”cultură moldovenească”, etc.
Unde e demnitatea noastră ca neam?! - asta se întreabă poetul. Aici e miezul și concluzia acestei poezii. Or la fel se întreba și Eminescu - despre un prezent mult decăzut, de bulevard - în contrapunere cu un trecut glorios cu mulți martiri și strămoși demni de cinste. E un motiv la care au apelat și probabil vor apela mulți poeți și de acum încolo.
Figuri de stil:
Metaforă:
"Nu marea se zbuciuma" - marea este personificată și reprezentată ca pe o ființă care este calmă și liniștită.
"Ci noianul de fluvii se răzvrătește" - fluviile sunt personificate și reprezentate ca pe o ființă care este agitată și furtunoasă.
"Inghitite de ea, de lacomia ei" - marea și fluviile sunt personificate și reprezentate ca pe o ființă care este răpitoare și nemiloasă.
"Apele mari înghit pe cele mici" - proverbul este personificat și reprezentat ca pe o ființă care este nedreaptă și oprimatoare.
"Suntem un proverb" - suntem o vorbă aruncată .
Epitet:
"simplu" (proverb) - epitetul adjectival "simplu" conferă proverbului o imagine mai banală și mai lipsită de importanță.
"rușinos" (proverb) - epitetul adjectival "rușinos" conferă proverbului o imagine mai negativă și mai umilitoare.
Comparatie:
"Ne-am înecat într-un simplu proverb" - comparația "într-un simplu proverb" sugerează că proverbul este o forță puternică și neiertătoare care poate înghiți și distruge orice.
Repetație:
"Nu! astfel" - repetiția cuvântului "nu" accentuează sentimentul de protest al eului liric.
Interogație retorică:
"De ce ne-am mai plânge" - interogativă retorică care sugerează că eul liric nu mai are speranță.
"De ce-am mai spera la izbanda" - interogativă retorică care sugerează că eul liric este disperat și fără speranță.
Analiza poeziei
Poezia este scrisă în patru strofe, fiecare strofă având patru versuri. Rima este împerecheată, iar măsura versurilor este de 7-8 silabe.
Tema poeziei:
Poezia abordează tema nedreptății și a oprimării. Eul liric este un reprezentant al neamului românesc, din oameni care sunt victimele unei situații politice și sociale nedrepte. El exprimă sentimente de protest, disperare și neputință.
Mesaj poetic:
Poezia transmite mesajul că nedreptățile nu trebuie tolerate. Oamenii trebuie să lupte pentru drepturile lor și să nu se lase învinși de forțele opresive.
Poezia începe cu o serie de exclamații care exprimă protestul eului liric. El condamnă nedreptățile care sunt comise asupra neamului său.
În a doua strofă, eul liric compară situația grupului său cu cea a unei nave care este înghițită de o mare furtunoasă. Această comparație sugerează că neamul este copleșit de o forță puternică și neiertătoare.
În a treia strofă, eul liric recurge la proverbe pentru a exprima sentimentele sale. El spune că neamul său este ca un proverb, adică ca o ființă slabă și neajutorată.
În a patra strofă, eul liric exprimă disperarea și neputința. El spune că nu mai are speranță și că neamul său este condamnat la înfrângere.
Poezia este o expresie puternică a sentimentelor de protest și de nedreptate. Ea este o critică a oricărei forme de opresiune și o îndemn la luptă pentru dreptate.