Lirica lui Ion Alexandru, cunoscut mai ales sub numele de Iancu Văcărescu — se apropie mai mult de elegie, meditație și auto-reflecție poetică, întorcând câmpul de observație lirică spre interiorul sufletului omenesc.
Reputația de poet a crescut odată cu apariția Poeziilor alese din 1830 și s-a consolidat în urma publicării, în 1848, a unui volum amplu (pentru acele vremuri), însumând peste 200 de titluri poematice. Formula lirică este neoclasică, modelele sale antice fiind Anacreon, Teocrit, Horațiu, Ovidiu, Catul, iar cele moderne — Voltaire, Lessing și Metastasio.
Este și primul nostru poet de idei. Lirica sa conceptuală stă sub semnul filosofiei iluministe în care s-a format intelectual.
Ideea din poemul propus spre studiu ar putea fi preluat\ din Ceasornicul domnilor de Antonio Guevara, roman prelucrat `n limba român\ de cronicarul Nicolae Costin.
Ideea original\ a poetului este aceea de a reconcilia timpul cu fiin]a, a c\rei via]\ o `ndreapt\ ineluctabil (inevitabil) spre „moartea rece”, distribuindu-i altfel secven]ele [i amplificând [ansa de sporire a fericirii umane. Personificându-l, poetul i se adreseaz\ direct prin intermediul celui ce `i marcheaz\ curgerea etern\ („ceasornicul”) [i `l roag\ s\ manifeste „mi lostivire”, modificând nu durata vie]ii (fapt care nu este posibil), ci dozarea momentelor ei faste [i nefaste, `n favoarea celor dintâi. În mai toate crea]iile sale predominant meditative, autorul introduce [i un gând educativ-patriotic, deoarece reducerea
Văcărescu - Ceasornicu îndreptat - Comentariu
- Detalii
- Categorie: Comentariu Literar (poezii)