Poezia “Dor zadarnic” de Alexandru Macedonski face parte din volumul “Flori sacre“, publicat în anul 1912.
Tema poeziei
Tema pe care poetul o abordează este reprezentată de trecerea ireversibilă a timpului, textul fiind construit sub forma unei lamentații provocate de timpul trecător. Astfel, sunt invocate copilăria și tinerețea, eul liric rememorând cu nostalgie aceste perioade.
Este o temă des întâlnită în preocupările poeților romantici. Aceasta este sugerată prin invocarea copilăriei, „Ești tu, ești tu, copilărie!”
Interpretarea versurilor
Textul liric ,,Dor zadarnic’’ de Alexandru Macerdonski se centrează pe tema trecerii inexorabile a timpului, dar și a condiției de damnat a eului într-o societate meschină incapabilă să-l înțeleagă, specifice unui poet simbolist.
Încă din incipitul textului se remarcă o imagine vizuală ,,E umed cimbrul pe colină,/Măceșii par o florărie , care sugerează schimbările produse odată cu scurgerea vremii. Comparația sugerează frumusețea copilăriei și bucuria resimțită de poet odată cu rememorarea ei.
Exclamația retorică ,,Ești tu, ești tu, copilărie! ’’ ilustrează dorința profundă a regăsirii eului liric cu cea mai frumoasă perioadă din viața sa. dragostei prin dinamica recuperatoare a amintirii.
De asemenea, imaginea statică din ultima strofă ,,Rămân cu trista mea nevroză,/ Cu dorul meu nespus de ducă amplifică neputința autodepășirii și instalarea definitivă a stării de nervi, care poate fi generată și de motivul dorului.
Exclamația retorică ,,Ești tu, ești tu, copilărie! ’’ ilustrează dorința profundă a regăsirii eului liric cu cea mai frumoasă perioadă din viața sa. dragostei prin dinamica recuperatoare a amintirii.
De asemenea, imaginea statică din ultima strofă ,,Rămân cu trista mea nevroză,/ Cu dorul meu nespus de ducă amplifică neputința autodepășirii și instalarea definitivă a stării de nervi, care poate fi generată și de motivul dorului.
Eul liric:
Eul liric se află intr o ipostază meditativă, reflectând cu amărăciune dorul de copilărie. Această poezie impresionează prin forța lirismului , astfel că aceasta capătă un profund lirism subiectiv , iar textul dobândește caracter confesiv . Acest lucru este evidențiat prin mărcile lexico-gramaticale “ tu” , “meu” , “mea”, “venit-ai”, “răde” “e umed” . Eul liric își expune încercarea de a evada din prezentul deprimat pentru a atinge eternitatea “ Spre râul blond, spre ziua roză”. Această idee se regăsește in text prin intermediul mijloacelor artistice :figuri de stil si imagini artistice.Figuri de stil:
Comparația “ măceșii pat o florărie “ ,epitetele “răul blond “, “ziua roză”
imaginea vizuală “sorgintea răde cristalină”.