Textul liric este un text literar în care autorul exprimă gânduri, idei, sentimente în mod direct, prin intermediul unui eu liric, folosind un limbaj artistic, încărcat de subiectivitate.
„Nourii” este un text liric, pentru că are toate caracteristicile acestui tip de text.Titlul poeziei este un substantiv articulat-cu o ușoară nuanță arhaică- ce exprimă diferite viziuni celeste cu o anumită semnificaţie;nourul este un veșmânt ușor și transparent al sufletului,adevărul,lumea interioară.
În primul rând, este un text liric, pentru că exprimă trăirile- melancolice- proprii ale poetului în mod direct. Contemplând cerul, locul ordinii sacre din Univers,unde omul caută să dezlege tainele sufletului, poetul se surprinde privind calea norilor dispărând și reapărând ,gândește că așa primește vești,mistere,dorințe ireale dintr-o lume a luminii,a întunericului.În spațiul sacru, superior lumii fizice al cerului nourii devin în adâncimea înaltului locul vieții,al purificării asemenea lacrimii care sugerează curgerea neîntreruptă a apei sufletului.Dar altădată nourii se transformă în scânteia vieții,dar și pedeapsa cerului. Poetul este uimit de mișcarea norilor care iau forme diferite din povești,ireale :centaur-ființă imaginară,dar și stea;turme-mulțimi imaginare;nave-căutătoare ale vieții;apoi forme diverse de poveste. În sufletul omului norii sunt iubiți ca mesageri ai bunătății divine revărsate pe pământ sau ai forțelor răului,aducătoare ale dezastrului. Peisajul celest cu nouri este totuşi încântător şi eul liric este fermecat de strălucirea, dansul formelor alburii, măreţia naturii îl copleşeşte şi are sentimentul că înaltul este un templu spre care privirea caută veșnicia.
În al doilea rând, textul este liric, deoarece există un eu liric,care îşi face simţită prezenţa prin verbul la persoana I: „privesc,iubim,urâm”,pronumele:,,mi,noi”; exclamația,uimirea în fața formelor fantastice ale norilor:,,ce chipuri prinde-n slavă al norilor convoi”.
În al treilea rând, caracterul liric al textului este dat de limbajul artistic, care creează imagini vizuale, prin intermediul cărora poetul îşi exprimă emoţiile:norii sunt observați pe ecranul uriaș al cerului.Epitetele: „grăbiți,nostalgice,limpezi”transmit sentimentul de încântare în impresia de ireal al unei alte lumi,a cerului.Metaforele norilor:,, frații cu dreptatea,cu ziua și cu luna;oceane mari de apă;al norilor convoi” explică idei ale vieţii, sunt un mijloc de purificare,de adevăr. Comparaţia norilor„limpezi ca lacrima pe-o pleoapă” exprimă durerea când viaţa se topește, devenind un plâns al deznădejdii. Antiteza verbelor ,,urâm...iubim”arată atitudinea omului în fața cerului de lumină,liniște,dar și de apăsare.Descrierea spațiului ceresc (prin abundența substantivelor și adjectivelor) cu nourii alunecând spre nicăieri,aducând fulgere,ploi,liniște,încântare este modul prin care poetul transmite emoțiile pe care le simte în momentul înălțării privirii spre înalt.
Eul liric trăiește cunoașterea, exprimarea puterii cerești,a fricii și a speranței omenești în fața acestei grandori cosmice.
Limbajul artistic se arată şi prin forma muzicală a textului, care este organizat în versuri inegale, măsura inegală a versurilor, rimă împerecheată(uneori)şi ritm trohaic.
În concluzie, textul „Nourii” este liric, deoarece, prin vocea unui eu liric, autorul comunică în mod direct ideea că nourul reprezintă un intermediar între terestru şi ceresc., simbolizează prezenţa divină învăluită în taină.