Pastelul este opera lirică în care autorul își exprimă sentimentele în mod direct, descriind un tablou din natură, cu ajutorul a numeroase imagini artistice și figuri de stil. Din punct de vedere compozițional poezia ,,Vară” este alcătuită din trei strofe octavă(opt versuri).
De-a lungul întregului text se poate observa că între elementele aparținând naturii cosmice:soarele și elementele naturii terestre dintr-o grădină în ,,vară”apare o legătura permanentă, deoarece elementele cosmice determină transformări în cadrul elementelor terestre.
Textul fiind un pastel modul de expunere predominant este descrierea.
Pastelul ,,Vară" se constituie într-un adevărat spectacol al naturii, care provoacă eului liric,celui ce privește, trăiri profunde de admirație, de încântare, duse pană la extaz.
În primul rând, principalul mod de expunere este descrierea,iar textul este liric,exprimând emoțiile eului liric direct. Poezia prezintă, prin intermediul imaginilor vizuale, spațiul exterior-grădina- surprins în momentul unei zile de vară călduroase; senzația trăită este exprimată prin propoziția,,E cald.” Încă din primele versuri, privirea cuprinde grădina,văzând-o ca pe o ființă,,leneșă”,adormită de soarele verii ce-a pulverizat din înalturi pulberea uitării peste verdele vieții naturii.Umbra ca o moarte,adusă de nemișcare se-ntinde și peste ierburile câmpului.În atmosfera tristă ,,un mac”,simbol al odihnei, aduce speranţa că amorțeala va putea fi depăşită printr-o tresărire,un sacrificiu,,își scutură petale însângerate”.În sălciile triste și melancolice doar cucul și el tulburat de tăcerea vrăbiilor își cântă singurătatea.Căutatea unei mișcări ajunge la florile grădinii:din trifoiul somnoros greierii răspund cu sunete muzicale ușoare,încântătoare.În ultima strofă cuvintele sunt alese cu delicatețe,iar imaginea din grădină este privită printr-o lupă uriașă:sub mirosul sulfinei, păianjenul ,,o picătură de lumină”(metaforă)își țese viața și destinul dansând parcă miraculos,,pe-un fir”,iar ,,un gândăcel”își caută umbra între buruiene,coborând de-pe-un ,,mușețel”o mică floare a soarelui.
În al doilea rând, eul liric contemplativ urmărește cu delicatețe mișcările ușoare dintr-o grădină în căldura verii,creând imagini vizual-auditive. Astfel,în prima strofă imaginea vizuală a grădinii copleşite de toropeală este descrisă prin personificări,,se-ntinde leneșă”,,trifoiul adormit”,doar macul râde însuflețind atmosfera. Epitetele transmit un sentiment de amorțire în faţa căldurii de care se feresc plantele:,,frunzișul prăfuit,greu”,,trifoiul adormit”.Finețea descrierii este exprimată prin epitete personificatoare:,,câmp plăpând”,,cucul ne-ndemânatic și buimac”,dar și prin epitete ale fineţei, gingăşiei, graţiei:,,flori ușoare”dulce țârâit”,,fir subțire”. Peisajul grădinii este încărcat de mister,susținut de epitete cromatice:macul cu,,petale însângerate”este pasiune,bucurie; epitetele „auriu,străveziu,poleitele” sugerează frumuseţea şi strălucirea raiului pământesc care îl încântă privirea eului liric. Limbajul artistic se arată şi prin forma muzicală a textului, care este organizat în versuri cu măsură egală de 8 –9 silabe,cu rimă împerecheată şi ritm trohaic.
În concluzie, pastelul „Vară” este liric, deoarece, prin vocea unui eu liric, autorea prezintă folosind un limbaj expresiv imaginea grădinii într-o zi caldă de vară.