1.
Tema poeziei este dublă iubirea și viața. O iubire descoperită târziu. Motive care o susțin – cocorii, căldura, toamna, lumina, pământul, cocorii, frunza, ramura.
2.
Substantivul ”Septembre” denumește un timp ce devine un principiu creator al iubirii, un timp favorabil sentimentelor. Substantivul Septembre este scris cu majusculă, deoarece eul liric doreşte să îl unicizeze, să îl scoată în relief. în cazul de faţă, este utilizată personificarea acestei luni. Prin personificare devine un „personaj” complice al iubirii.
Mai mult - luna septembrie e luna cănd se coace roada, o aluzie la o nesecată fertilitate, ceea ce reprezintă o esență, deopotrivă a vieții și iubirii.
3.
Poezia ”Zi de septemvrie” de Lucian Blaga aparține genului liric - deoarece:
- este scrisa in versuri
- prezenta eului liric
- eul liric isi expune in mod direct gandurile si sentimentele
- prezenta figurilor de stil
- se nareaza la persoana a 1-a
- are rima si ritm
- ne reda iamagini artistice:auditive, cromatice si vizuale
4.
Mărcile lexico-gramaticale prin care eul liric este prezent în text sunt formele pronominale de persoana a Ii-a plural ne.
Sunt utilizate forme verbale de persoana a Ii-a plural: să trimitem, am fi hărăziţi.
Apare adresarea directă a eului liric, subliniată prin imperativul: vino.
Caracterul confesiv al operei: poetul îşi transmite în mod direct gândurile şi sentimentele prin intermediul imaginilor artistice şi al figurilor de stil.
5.
În prima strofă, epitetul dublu în inversiune „târzia bogata căldură” asociază frumuseţea somptuoasă a lunii septembriecu descoperirea sentimentului de dragoste la o vârstă a maturităţii, în toamna vieţii.
6.
Exclamaţiile din strofa a doua transmit sentimentele de extaz ale eului liric, care redescoperă natura, cu ochii îndrăgostitului, mai bogată în culori şi rezonând cu trăirile subiective: „Lumina ce largă e! / Albastrul ce crud!”
7.
Ultima strofă sintetizează metaforic sensurile mesajului liric – iubirea e singura șansă la nemurire acordată ființei umane. Imaginea toamnei este redată metaforic prin structurile frunza ce cade şi ramura goală, ca expresie a morții naturii în prag de iarnă. Schimbarea anotimpului este sugerată prin metafora extatică boală, având sens oximoronic şi accentuând,în plan simbolic, trăire intensă a unor sentimente târzii. Epitetele antepuse târziul, nebunul, caldul Septembre unicizează anotimpul, atribuindu-i trăsături personificatoare. Contactul cu iubirea modifică percepţia asupra anotimpului, care se impregnează de sentiment, ca un îndemn la trăirea momentului.
8.
Expresivitatea e dată de capacitatea limbajului poetic de a exprima, într-o manieră plastică idei concentrate, cu maximă încărcătură afectivă; aceasta se realizează prin figuri de stil, imagini artistice, sintaxă poetică, topică, punctuaţie şi prozodie. Expresivitatea limbajului este dată de bogăţia imaginilor artistice, de ornamentaţia stilistică.
Expresivitatea este obţinută prin:
- figurile de stil – „târziul, nebunul, caldul Septembre” ,
- exclamaţiile cu sens superlativ – „Lumina ce largă e!”
- imaginile artistice originale şi surprinzătoare: „Între frunza ce cade / şi ramura goală / moartea secircumscrie / c-un gest de extatică boală.”