1.
Tema poeziei este iubirea, valorificând motivele livada, luna, norii, iubirea, gura, buzele și îmbrățișarea.
Opera are la baza un mesaj puternic, ce scoate în evidență sentimente puternice: de dor, de emoție puternica, pe care le au îndrăgostiții, manifestate prin senzații diferite.
2.
Titlul indică o stare de emoție, de înfrigurare, transpunerea lirică a fiorului erotic; la Blaga, iubirea se asociază cu ideeade cunoaştere care presupune trăirea vrajei unui sentiment profund.
Intrarea de dictionar a substantivului ,, infrigurare''il defineste prin starea de incordare nervoasa, de nerabdare, de emotie.Toate aceste sensuri se regasesc la nivelul textului, in primul rand prin forta de sugestie a cadrului natural romantic, jalonat de doua principii :caldura ,,Livada s-a incins in somn'' si lumina ,, lacrimi de vapaie: licurici; creste luna.
3.
Prezența eului liric este marcată la nivel lexico-gramatical prin forme verbale şi pronominale de persoana I: strâng, adun, (noaptea) mea
4.
Particularități prozodice ale textului (poezie redactată în vers liber):
- absenţa rimei (cu excepţia ultimelor două versuri);
- absenţa ritmului;
- măsura inegală a versurilor: „Livada s-a încins în somn. Din genele-i de stufuri / strâng lacrimi devăpaie: / licurici.
5.
Linia de pauză are rolul de a izola o structură incidentă, prin care se subliniază trăirile intense ale eului liric, de restul comunicării.
Verbele la modul indicativ, timpul prezent sugerează trăirea totală a momentului erotic, proiectarea fiinţei umane, prin eros, în eternitate, plenitudinea sentimentului.
6.
Strofa a treia transmite ideea suprapunerii unui sentiment individual – iubirea – cu o trăire la nivel cosmic, accentuând caracterul subiectiv al experienţei erotice.
Epitetul tomnatice sugerează îmbătrânirea, asocierea sentimentului de dragoste cu o vârstă a maturităţii depline; metafora „revelatorie” noaptea mea trimite la cunoaşterea luciferică, la dimensiunea misterioasă a existenţei individuale, raportată la existenţa universală şi la misterul altei fiinţe. Metafora şi din spuma delumin-a licuricilor verzui / ţi-adun în inimă surâsul sugerează frumuseţea, tinereţea şi vitalitatea iubitei, spre care aspirătoate mişcările sufleteşti ale eului liric. Ultimul vers al strofei aduce o imagine sinestezică, tactilă şi gustativă simultan {Gura ta e strugure-ngheţat), nuanţând starea de înfrigurare, fiorul profund al dragostei.
7.
Limbajul poetic se caracterizează prin ambiguitate şi reflexivitate, obținute prin valorificarea simbolurilor, a metaforelor „revelatorii”, atitudinea filozofică. Expresivitatea este reliefată de perturbările de topică, ambiguităţile semantice şi de imaginile artistice:
Pe coastă-n vreji de nori / creşte luna; Gura ta e strugure-ngheţat.
8.
Poezia pune in evidenta un tip special de comunicare intre oameni, un cod al îndrăgostiților, care nu au nevoie de cuvinte pentru a-si exprima sentimentele, ci folosesc atitudini semnificative. Astfel, tacerea iubitei, sugerata de metafora explicita :,, Gura ta e strugure inghetat'', adauga o noua valenta ideii de liniste prin lipsa cuvantului, si anume aceea de emotie puternica, dar si de participare afectiva prin suras. Nevoia atingerii fiintei dragi reiese din primul vers prin gestul intinderii mainilor spre ea, in noapte, cu un dar neasteptat, licuricii, la a caror lumina se ghiceste, mai degraba, surasul. Acesta, la randu-i, isi gaseste ecou in inima barbatului, ca o confirmare a unui mesaj de iubire.
Comunicarea prin cuvant, devenita inutila si imposibila datorita trairii, este suplinita prin atitudini specifice dragostei :ti-adun in inima surasul; Prin noapte simt o palpaire de pleoape. Constructia incidenta sugereaza intimitatea dintre indragostiti, apropierea lor fizica si sufleteasca.
9.
În concluzie, poezia ,,Infrigurare'' are un mesaj profund pentru a face referire într-un mod indirect la atitudinile pasionale ale eului, prin intermediul unor imagini specifice domeniului naturii.