Poet al misterului cosmic, Lucian Blaga este și poet al relevărilor divine.
Filozofia belgiană nu e nici religioasă și nici măcar străbătută de vreun suflu religios, chiar daca este aici o religiozitate a artisticului(Negoițescu). Lirica lui Lucian Blaga în care este utilizată terminologia teologică, scoate în evidență marea dorință a poetului de atrece într-o lume a misteriosului ori a revelării divine.
În volumul ”În marea trecere”(1924) iese la iveală confruntarea directă a lui L. Blaga cu Dumnezeu, dar care ajungepână la urmă un compromis: poetul recunoaște forța superioară a creatorului, care este Stăpânul Universului, poetul atribuindu-și rolul modest al omului cu păcate: ”Am înțeles păcatul ce apasă peste casa mea”, așa cum o spune în poezia cu același titlu.