Alchimie de Lucian Blaga este o Ars Poetica. La conturarea mesajului participa o suita de metafore prezentate in textul artistic.
Prima metaforă : " numai lucrurile cari s-au stins/ trecand in amintire". Aceasta simbolizeaza trecerea timpului, valoroficand ideea ca timpul care s-a scurs numai poate fi intors, iar evenimentele si faptele care s-au petecut sunt metamorfizate in amintiri si acumulate in memoria fiecaruia.
A doua metafora : "Numai arzatoarea nimicire/ prin ceea ce cauti intr-adins". Aceasta figura de stil poate fi interpretata din mai multe puncte de vedere. Tropul ar simboliza notiunea de geniu, de creator, care se autojertfeste : "numai arzatoarea nimicire" pentru a crea o capodopera, pentru a releva misterele : "prin ceea ce cauti intr-adins". In acelasi timp o alta valenta a metaforei date ar putea fi enuntata prin intermediul conceptiei ca eul liric este in cautare de sine-insusi, ceea ce il autodistruge.
Cu cat el este mai aproape de adevar cu atat durerea este mai mare. Mai vad in metafora egalarea eului liric cu o pasare phoenix. Din mitologie cunoastem ca aceste pasari au proprietatea de autoincendiere si transformare in cenusa, ca mai apoi sa reinvie fiind mai puternica ca niciodata. Focul zburatorei ar putea fi asemanat cu sintagma "arzatoare nimicire", iar ideea de renastere este exprimata prin creionat din cadrul versului urmator : : "numai plecarea si-ntoarcerea" care este o metafora a ciclului , a continuitatii.
Urmeaza doua versuri , care dupa aparerea mea sunt in antiteza : "Numai drumul cocoarelor/ Numai frunza ce cade."ele ilustrand raportul : viata / moarte, sau mai bine zis parcursul vietii versus moartea. Cocorul este un simbol al longevitatii, o pasare augurala( care semnifica ceva/ care incepe), iar drumul sau ar fi cursa vietii , a existentei.
De cealalta parte caderea frunzei este moarte, pieirea naturii si a tot ce este viu, plantele fiind generatoarele vietii si sursele de materie pentru tot ce este insufletit. O alta interpretare pentru aceste doua versuri ar fi opozitia lumina / intuneric, care sunt laitmotive in multe din operele blagiene, tot acestea doua fiind si atribute ale vietii si mortii.
O ultima metafora este : "oboseala popoarelor". Poporul care a fost trecut prin atatea greutati, care nu mai poate suporta piedicile intinse de soarta isi doreste Mantuire, sa fie salvat si cuprins de libertate. Alchimia intruchipeaza in sine o un adevar ce presupune trecerea prin anumite sacrifici pentru a ajunge la anumite scopuri dorite.