Poezia “Nu mai zăresc” de Tudor Arghezi dezvăluie prin mijloacele artistice, ideea sa poetică, aceea de trecere ireversibilă a timpului.
Poezia își evidențiază lirismul prin intermediul eului liric: verbe și pronume la persoana I („nu mai zăresc”, „mă”), interogații retorice („E pas de sfant, e pas de lup?”) și puncte de suspensie („m-as odihni ...”).
Se remarcă și figurile de stil, precum personificarea “poteca merge încă mult” care face referire la trecea ireversibila a timpului, dar si repetiția “e pas de sfânt, e pas de lup” care accentuează nesiguranța eului.
Nu în ultimul rând, regăsim și imaginile artistice, precum : imagini vizuale(“nu mai zăresc”), imagini auditive (“sa mai ascult”), dar si imagini dinamice (“nu vreau sa merg si ea ma duce”).
Poezia se remarcă și datorită prozodiei. Aceasta are o măsură de7-11 silabe și o rimă împerecheată. Astfel, sunt transmise sentimente ca melancolia, tristețea, dar si emoția .