Poezia face parte din volumul „Ostașii noștri” (1878).
Este, cumva, partea a doua a poemului Peneș Curcanul. De altfel, întreg volumul este dedicat Războiului de Independență din 1877.
Multă emoție au provocat acasă luptele de pe redutele turcești din nordul Bulgariei… De altfel, Alecsandri a scris poemul „la cald”, în decembrie 1877, la câteva zile după victoria de la Plevna
Ce spuneau cronicile despre Batalia de la Plevna
Marele Duce Nicolae, fratele țarului Alexandru II comandantul armatelor ruse din războiul ruso-româno – turc, după două înfrângeri severe în fața turcilor, la Plevna, a trimis următoarea telegramă cifrată domnitorului Carol I (viitorul rege al României) la 19 iulie 1877: “Turcii … ne zdrobesc. Rog să faci fuziune, demonstrațiune și dacă se poate să treci Dunărea, dupã cum doresti ”. Generalul A. Cernat, ministrul de Război al României, reține în memoriile sale reacția Marelui Duce Nicolae când a anunțat decizia lui principelui Carol de a trece Dunărea: “ Vous tombez comme la Providence…” (Sunteți precum Providența…)
Generalul britanic V.Baker declara: “Este clar pentru orice militar imparțial că fără ajutorul forțelor române, întreaga armată rusă … ar fi fost inevitabil aruncată înapoi în Dunăre”.
Istoricul turc contemporan T. Yilmaz admite că “fără armata română, inamicul (rușii) nu ar fi putut sã învingă la Plevna”.
Istoricul rus N.V.Vinogradov în lucrarea “Războiul din anii 1877-1878” publicată de Academia de Științe în 1979, scria: “(ofițeri ruși) vorbeau cu o profundă admirație despre virtuțile militare ale aliaților lor români … Lucrările de fortificație au fost admirate de mulți ofițeri ruși. S-au păstrat aprecieri din cele mai măgulitoare despre artileria română”.
Într-o scrisoare, Friedrich Engels scria: “fără români, rușii ar fi fost fără ieșire la Plevna”.
Periodicul belgian “Le Bien public” din februarie 1878 scria: “Ei (românii) au luat marea parte la asaltul Plevnei și la înfrângerea definitivă a lui Osman-pașa, care a hotărât rezultatul campaniei ”. Cotidianul “Daily News” arăta la rândul său: “a luat dintr-un singur pas locul său între armatele europene. Consecințele acestui fapt sunt mai mari pentru țară și pentru chestiunea Orientului decât s-ar părea la prima vedere…”. Iar periodicul vienez “Neue Freie Presse” trăgea un semnal: “…acum un an se putea ierta nesocotirea armatei române, azi e necesar și chiar oportun ca în calculele militare armata română să fie pusă în cumpănă…”