Poezia „Odă ostaşilor români”, de Vasile Alecsandri, a fost scrisă în jurul datei de 28 noiembrie 1877, când a avut loc capitularea Plevnei.
Opera a fost publicată pentru prima dată în revista „Convorbiri literare”, în data de 1 ianuarie 1878 și exprimă sentimentele de admirație ale poetului pentru eroii neamului românesc, luptători pentru obținerea independenței naționale.
Titlul operei denumește specia literară căreia aceasta îi aparține, precum și cui îi este ea dedicată. Astfel, poezia aparține speciei odei, care este definită drept operă lirică organizată în strofe cu aceeași formă și aceeași structură metrică, în cadrul căreia se exprimă elogiul sau admirația față de persoane, fapte eroice sau idealuri. „Odă ostașilor români” cuprinde sentimentele admirative ale eului liric față de faptele de vitejie ale eroilor care au luptat în Războiul de Independență.
Tema poeziei este reprezentată de lupta pentru independența națională, ideea fiind aceea cum că împlinirea unui ideal se realizează numai prin sacrificiu și dedicare absolută scopului final. Acestei teme i se adaugă prețuirea pe care eul liric o arată față de vitejia celor care au participat la luptele pentru obținerea independenței României, în anul 1877. Prin sacrificiul lor, aceștia au reușit să elibereze țara de sub dominația turcească.
Poezia este structurată în opt strofe, fiecare dintre ele fiind formată din șase versuri.
Astfel, prima strofă se deschide cu o adresare directă a eului liric ostașilor români care au participat la luptele Războiului de Independență („Juni ostaşi ai ţării mele, însemnaţi cu stea în frunte! ... )
Ca poet romantic Vasile Alecsandri a exaltat trecutul glorios in ciclul Legende: "Am cantat in tinerete stramoseasca vitejie / Vitejie fara seaman pe-acel timp de .grea urgie". El compara pe eroii din trecut cu cei contemporani spre a arata trasaturile definitorii ale spiritului national: "Ca eroi de mari legende, vin sa va privesc in fata / Voi nepasatori de moarte, dispretuitori de viata / Ce-ati probat cu-avantul vostru lumei pusa in mirare / Caci din vultur, vultur naste, din stejar, stejar rasare." Destinul national este sugerat prin simbolul stelei din frunte, care in traditia populara inseamna semnul celor alesi: " Juni ostasi ai tarii mele insemnati cu stea in frunte."
Pentru a sugera virtutile poporului rqman Vasile Alecsandri utilizeaza o serie de simboluri. Astfel curajul (andreea) este sugerat prin simbolul vulturului: "Caci din vultur, vultur naste, din stejar, stejar rasare" iar stejarul sugereaza tenacitatea. Agerimea, si iscusinta sunt sugerate prin simbolul soimului: "dragii mei soimani de munte".
Victoria romanilor in Razboiul de Independenta a avut un ecou european: "Ridicand o tara mica peste-o mare-mparatie!" si a incununat indelungata lupta a poporului roman pentru apararea fiintei nationale: "E triumful luptei voastre soarele neatarnarii".
Ideea identitatii dintre poet, popor si patrie este exprimata prin faptul ca poetul le adreseaza ostasilor aceasta oda in numele intregului popor: "Tot poporul: ruda, frate, sora, mama si parinte / Ca la domni, cu paini si sare, vor iesi voua-nainte". Sunt evocate locurile de glorie ale Razboiului de Independenta; ca frunze de laur pe cununa eroilor romani, care au intors soarta razboiului prin vitejia lor: "Ca la Rahova cu tunul, ca la Grivita cu zborul / Ca la Plevna, unde astazi cei intai ati pus piciorul".
Vasile Alecsandri isi exprima indirect conceptele sale despre poet si poezie. Poetul este un exponent al constiintei nationale iar poezia o emanatie a constiintei nationale.