Scrisa la Mircesti in 1874 si publicata in volumul „Pasteluri si legende” in 1875, este dedicata d-nei Nyka Petre Gradisteanu.
Opera dată prelucrează un text folcloric referitor la metamorfoza unei tinere prinţese in pasare pentru a respinge iubirea Zburătorului. Ca sa scape de imbratisarea nedorita a făpturii demonice, fata si-a abandonat vesmântul protector si s-a transformat in floarea denumita „rochita-randunicii”
Explicând regresiunea pe scara biologica a unei fiinţe omeneşti intr-un element vegetal, legenda culta are un caracter etiologic, ca si basmele prelucrate de Al Odobescu si integrate in structura eseului erudit „Pseudo-kinegetikos”
Îmbinând mitul folcloric propriu-zis cu cel al eroului supranatural si malefic, Alecsandri le-a integrat in splendide tablouri descriptive diurne si nocturne, înrudite cu spectaculosul natural din pastelurile sale.
Legenda este precedata de un moto, care reproduce un fragment de „cântic poporal” rezumând nucleul epic al intamplarii extraordinare. Poemul legendar evoca, in 4 fragmente succesive, copilăria , adolescenta si devenirea spectaculoasa a unei frumoase fete intr-o vietate destinata spaţiului celest. Eroina este o „copila dragalasa” având un nume predestinat -Rândunica. Perfecţiunea trasarurilor sale o face comparabila cu „zâmbetul de soare” cu „albul unui crin”, cu strălucirea unei stele pe cer. Ursitoarea ii menise o soarta exceptionala, ca va ramane veşnic tânăra si fericita, atrăgându-i pe numeroşii muritori prin farmecele ei. I s-a mai oferit o rochiţa alba, ţesuta din razele lunii si brodata cu stele in forma de „altiţe”. Cromatica subliniază castitatea si puritatea morala pe care copila le respecta.
Ursitoarea a avertizat-o ca frumuseţea ei va atrage si încercarea malefica a Zburătorului de a-i castiga iubirea si de a o amăgi prin simularea unei afecţiuni reciproce. Zâna i-l descrie ca pe o făptura nestatornica, superficiala si infidela, care simulează dragostea, incapabil s-o trăiască de fapt.
Eroul fantastic mimând doar condiţia umana nu are preferinţe sentimentale, ne se poate dărui unei iubiri unice, nu pretuieste feminitatea in sine, ci in stadiul ei primar, neprihănirea. Copila asculta îndemnurile protectoarei divine si nu se lasă amgita de inflcarata declaraţie a personajului demonic. Cuvintele lui de dragoste anticipează, prin impetuozitatea lor romantica si bogata figuraţie retorica, dialogurile erotice din „ Calin (file din poveste)”.
Respins de fata si având un caracter răzbunător, precum cel al zmeului din poveste, Zburătorul pandeste momentul propice pentru a-i fura fetei ce se scalda in lac rochiţa protectoare.
Pastelistul Alecsandri se vadeste in legendele sale, imaginând un seducător tablou nocturn. Pentru prima oara in lirica romaneasca, un poet indrazneste sa picteze in cuvinte nudul feminin, trupul fetei fiind comparat cu „o dalba feerie” si
”divina încântare”. Apariţia ei de vis trezeşte elementele de natura personificate, care se comporta ca nişte virtuali indragostiti. Natura înzestrata cu atribute senzual-omeneşti ia parte la euforia erotizata.
Ieşind la mal, infioarata de adierea nopţii estivale, frumoasa copila se contempla ca Narcis in oglinda acvatica. Nemaifiind apărata de haina vrăjita, prinţesa isi pierde unicitatea si „norocul” in lume, incalcand promisiunea făcuta zânei bune. Când Zburătorul, sigur de izbânda apropiata, a vrut sa o cuprindă in braţele sale, fata s-a metamorfozat instantaneu intr-o rândunica, scăpând imbratisarii fatale. O data cu ea, se înalta in vânt si straiul fermecat din care au căzut pe pamant florile ce vor purta de atunci numele pasării : „Odoare-a primaverei: Rochiti de rândunele!”