Poezia IARNA face parte din ciclul "Pasteluri", reprezentând cea mai durabilă și mai valoroasă parte a liricii lui Vasile Alecsandri.
Scrise în liniștea conacului de la Mirceşti, aceste poezii conturează priveliști surprinse de sensibilitatea poetului, în diverse anotimpuri, impresionând prin dragostea față de natură a "bardului de la Mircesti" și prin realizarea artistică a expresiei poetice.
>> poezia IARNA de V. Alecsandri
Poetul, deși avea o fire solară, care prefera primăvara și vara, a închinat și iernii un număr apreciabil de poezii:
- "larna",
- "Miezul iernei",
- "Gerul",
- "Viscolul",
- "Sania",
- "Bradul",
- "La gura sobei",
- "Sfârșitul iernei".
Acestea înfățișează iarna sub diferite aspecte: instalarea anotimpului alb cu ninsori abundente ("larna"), cu frigul aspru și pătrunzător ("Gerul", "Viscolul", "Bradul") sau cu zile însorite, înveselite de imaginea săniilor ("Sania") pana la apariția primelor semne ale primăverii ("Sfârșitul iernei").
Pastelul IARNA comentariu pe strofe
Pastelul "Iarna" conturează un tablou în alb, de o mare frumusețe. Registrul vizual este predominant in conturarea peisajului de iarna.
Universul poeziei
În prima strofă sunt fixate dimensiunile spatiale ample ale acestui tablou care se întinde din văzduh pana pe pământul tarii, sugerat de "ai tarii umeri dalbi".
larna apare personificată într-un personaj fantastic, înspăimântător ("cumplita iarna"), care cerne norii de zăpadă. trimițănd "Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă" descrise prin intermediul unui dublu epitet.
Imaginea diafana a fulgilor de zăpadă este realizata cu ajutorul unei sugestive comparații: "Fulgii zbor, plutesc in aer ca un roi de fluturi albi".
Poetul surprinde însă, cu strângere de inimă, ca aceasta plutire grațioasă se asociază cu izolarea a tot ce e viu, prin instalarea unei stări glaciare. Personificarea tarii într-o frumoasa cu "umeri dalbi" este subliniată de tresărirea înfiorata provocată de răceala fulgilor de nea: "Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi".
Strofa a doua modifica perspectiva din care este descrisa iarna. Poetul insista printr-o repetitie de o mare forta expresiva asupra abundentei zapezii, cazand continuu, gata sa ingroape totui: "Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iara!".
Conturul exclamativ al versului asociat cu repetitia verbului sugereaza uimirea si spaima resimtite de poet vazand instalarea dominatoare a iernii, cu lungile sale inzapeziri. Atotputernicia iernii inspira primejdia unei ninsori care o sa inghita totul, ca la sfarsitul lumii.
Frumoasa țară, personificata, se imbraca intr-o "zale argintie" gata parca de razboi. Multimea epitetelor ("zale argintie", "mandra tara", "soarele rotund si palid") surprind detalii ale peisajului abia luminat de soarele indepartat "ca un vis de tinerete printre anii trecatori".
Comparația accentuează ușoara tristețe determinată de perspectiva trecerii iremediabile a timpului.
Strofa a treia conturează peisajul terestru pustiu si ingropat sub albul zapezii. Linia orizontului se pierde in imensitatea alba: "Tot e alb pe camp, pe dealuri, impregiur, in departare". Plopii se pierd in zare ca umbre ale vietii disparute: "ca fantasme albe".
Pe intinderea pustie lipsita de orice semne ale vietii, de unde s-au sters urmele si drumul, se vad "satele pierdute sub clabuci albii de fum". Totul se pierde si se estompeaza in albul rece al omatului care starneste neliniste si teama. Doar fumul alb ne poarta cu gandul la caldura din vetre, singurul semn de viata care se pastreaza in pustiul de zapada.
Repetitia cuvantului "alb" subliniaza culoarea dominanta a tabloului. Sugestia albului este realizata si prin cuvinte: "zapada", "troiene", „fulgii", "gheata", "ninge", "ninsoare" sau "zale argintie" sau prin mijioace fonetice (prin repetitia vocalei "a"): "Tot e alb pe camp, pe dealuri, impregiur, in departare, / Ca fantasme albe plopii insirati se pierd in zare".
Ultima strofă aduce o schimbare in peisajul de iarna. Ninsoarea inceteaza, norii se risipesc, soarele apare alungand sentimentul de spaima care pusese stapanire pe sufletul poetului. Lumina puternica a soarelui, atat de indelung asteptat ("doritul soare"), "straluceste si dismiarda oceanul de ninsoare". Metafora "oceanul de ninsoare" aduce sugestia imensitatii albe, iar verbul "dismiarda" completeaza printr-o miscare plina de caldura umana sentimentui de duiosie, ca dupa o lunga despartire. Tabloul de iarna pana atunci neclintit, tacut, lipsit parca de viata, se insufleteste la aparitia saniei care trece peste vai si a sunetului vesel al zurgalailor. SentimentuI de bucurie, de optimism al viefii triumfa in finalul poeziei, risipind spaima.
Poezia "larna" ramane unul dintre cele mai fine pasteluri ale lui Vasile Alecsandri, realizand un tablou de iarna in tonuri delicate. In plan vizual, tabloul amplu impresioneaza prin tonurile alb-argintii, prin orizonturile largi, in care formele se pierd, sub zapada abundenta, intr-o lumina palida a unui soare stins, abia zarit dintre nori.
Poetul surprinde cateva detalii specifice ale peisajului: camp, dealuri, plopi, sat, cer innorat, soare, intindere pustie ("troiene calatoare adunate-n cer gramada", "fiori de gheata", soare lipsit de putere "rotund si palid" abia zarindu-se dintre nori, pamantul intreg ingropat sub noianul de ninsoare s-a transformat intr-o "intindere pustie, fara urme, fara drum"). Satele ascunse si ele de zapada se ghicesc dupa fumul alb ("clabuci albii de fum").
Poezia se incheie intr-o tonalitate ampla, optimista, alunecarea saniei insotita de clinchetele de clopotei risipind nemiscarea si tacerea iemii.
Realizarea artistică
Termenul "pastel", preluat din artele plastice, desemneaza un tablou realizat in tuşe palide, delicate, abia creionate. Accentul cade pe imaginile vizuale statice.
PoetuI Vasile Alecsandri este considerat drept creatorul acestui gen in literatura romana prin ciclul de "Pasteluri".
Poezia conturează imaginile vizuale ale tabloului de iarna cu ajutorul unui limbaj plastic expresiv, in care predomina substantivele si adjectivele, dobandind valori stilistice deosebite (epitet, comparatie, metafora etc.).
Imaginea iernii atotstapanitoare este realizata printr-o bogata paleta de mijloace artistice:
Epitetul (simplu sau dublu, antepus sau postpus) are rolul de a da mai multa forta detaliilor tabloului si nuantelor de alb: "fluturi albi", "doritul soare", "anii trecatori", "soarele rotund şi palid", "intinderea pustie", "umeri dalbi”, "fantasme albe", "lungi troiene calatoare". Descoperim si un epitet al verbului "voios rasuna clinchete" care prin notatia auditiva dinamizeaza intregul tablou. Se observa predilectia pentru inversiunea epitetului, care accentueaza notatiile tabloului.
Personificarea reprezinta un mijioc artistic important mai ales in prima si in ultima strofa, prin insufletirea unor elemente ale naturii care dobandesc trasaturi ale lumii vii sau umane: "iarna cerne norii", "fulgii zbor", "cu o zale argintie se imbraca mandra tara", "doritul soare dismiarda". Ultima personificare umanizeaza iarna, care daruieste oamenilor si bucurii.
Comparatia bine reprezentata in poezie sugereaza aspectui difuz al luminii indepartate a soarelui, ivit fugitiv dintre nori: "Soarele rotund si palid se prevede pintre nori / Ca un vis de tinerete printre anii trecatori", dar ne face sa percepem usoara tristete a poetului gandind cu regret la trecerea anilor tineretii. Comparatia "Ca fantasme albe plopii insirati se pierd in zare" accentueaza aspectul de pustietate lipsita de viata, in care au ramas numai umbrele plopilor pierzandu-se in zare ca un sir de suflete ratacitoare. Se subliniaza imaginea de sfarsit de lume datorata caderilor masive de zapada si sentimentui de spaima pe care il traieste poetul.
Comparatia "Fulgii zbor, plutesc in aer ca un roi de fluturi aibi" sugereaza cu multa gingasie zborul fulgilor de nea asemenea unui "roi de fluturi albi". Personificarea fulgilor se accentueaza prin aceasta comparatie cu un element al lumii vii, plin de viata si de miscare.
Repetitia are rolul de a relua si sublinia cuvinte. sunete care dobandesc o mare forta de sugestie: albul tabloului, ninsoarea abundenta, lipsa oricaror semne de viata, de miscare ("fara urme, fara drum"), sentimentui trecerii timpului ("printre nori, printre anii trecatori").
Enumeratia asociata cu alte mijioace artistice, insumand detalii semnificative, accentueaza caracterul atotstapanitor al iernii: "Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iara!", "Tot e alb pe camp, pe dealuri. impregiur, in departare."
Metafora: "Oceanul de ninsoare" sugereaza nemarginirea alba, facand ca tabloul sa se amplifice in adancime.
Prozodia
Poezia Iarna este alcătuită din patru catrene (strofe de câte patru versuri) cu versuri lungi, specifice pastelurilor acestui poet. Compoziţional, poezia cuprinde două tablouri inegale ca întindere.
Măsura versului este ampla, 15-16 silabe şi contribuie la amplificarea dimensiunilor tabloului, la sugestia neclintirii acestuia.
Rima împerecheată conferă o muzicalitate discretă, armonizată cu conturul in tonuri uşoare, iar ritmul trohaic creeaza o leganare incetinita a versului, usor monotona, insotind caderea continua a zapezii. El accentueaza sentimentele de tristete, nelinişte, spaima din primele strofe ale poeziei.
Pastel