Mitropolit al Moldovei, traducător, îndrumător al școlilor. Pentru activitatea sa culturală, de excepție, a fost supranumit "luminătorul Moldovei".
Veniamin Costachi (1768-1846) - Viața și activitatea
Ajuns episcop la o vârstă foarte tânără (23 de ani şi jumătate) s-a remarcat, mai întâi ca episcop de Huşi (1792-1796), apoi episcop de Roman (1796-1803).
VENIAMIN COSTACHI a fost unul dintre cei mai mari mitropoliți ai Moldovei, păstorind, cu două întreruperi, aproape patru decenii. Păstorirea îndelungată a mitropolitului Veniamin Costachi (1803 - 1842) a cunoscut două întreruperi, când înaltul ierarh a fost nevoit să se retragă din scaun. Prima întrerupere a avut loc între anii 1808-1812, când, în contextul războiului ruso-turc dintre anii 1806-1812, mitropolitul Veniamin s-a retras la Mănăstirea Neamț, unde a desfășurat o bogată activitate tipografică; cea de-a doua, între anii 1821-1823, a avut loc în contextul izbucnirii Eteriei grecești, când mitropolitul s-a stabilit în stânga Prutului, în satul Colincăuți.
Mitropolitul Veniamin Costachi are meritul de a fi înţeles necesitatea unei şcoli teologice româneşti în Moldova şi de a fi întemeiat în 1803 Seminarul de la Socola căruia, mai târziu, i-a și dat numele.
Ca Mitropolit al Moldovei se remarcă prin o bogată şi diversă activitate:
- ctitor şi îndrumător de școală (primul Seminar din Moldova, "Școala de cantari", şcoli elementare şi gimnaziale, Academia Mihăileană, prima școală publică pentru "fetele orășenilor", prima scoală de "arte și meșteșuguri" etc);
- cultural-tipografică (a reparat tipografia din Iaşi şi a înfiinţat o nouă tipografie la mănăstirea Neamţ, în ambele tipărind mai multe zeci de lucrări);
- social-păstorală (a ajutat foarte mult săracii şi bolnavii);
- ctitor de lăcașuri sfinte (pune bazele Catedralei mitropolitane, ridică paraclisul mănăstirii Agapia etc);
- patriotică (în două rânduri a fost locţiitor de domn-caimacam, a participat la întocmirea "Regulamentelor organice" etc).
După demisia din funcția de Mitropolit al Moldovei, și lipsa de susținere din partea domnitorului Mihail Sturza, pentru proiectele sale, Veniamin Costachi a părăsit Iașii în ianuarie 1842, retrăgându-se la Mănăstirea Slatina. De acolo îl va chema Domnul la El în anul 1846, pentru ca peste 40 de ani, în 1886, să îngăduie ca rămășițele pământești ale robului Său Veniamin, să vină din nou la Iași și să fie așezate spre odihnă în Catedrala mitropolitănă, în imediata apropiere a moaștelor Cuvioasei Parascheva.
BIBLIOGRAFIE
1. Pr.Mircea Păcurariu, Dicționarul teologilor români, Buc, 1996