Val Butnaru s-a născut la 17 aprilie 1955 la Chișinău.
După absolvirea școlii medii nr. 32 (actualmente Liceul român Iulia Hașdeu din Chișinău), în 1975, susține admiterea la Facultatea de ziaristică a Universității de Stat din Moldova, al cărei licențiat devine în 1980. În 1987 urmează Cursurile superioare de regie de pe lângă Institutul de artă cinematografică din Moscova, în clasa maestrului Emil Loteanu.
Face stagieri în domeniul jurnalismului: la Radio Europa Liberă (Munchen, 1993) și la redacția ziarului Orlando Sentinel(Orlando-SUA, 1994).
Din 1979 se angajează ca reporter la ziarul Tinerimea Moldovei, unde lucrează până în 1983. Concomitent colaborează cu publicațiile ”Învățământul Public” și ”Literatura și Arta”. Între 1985 și 1991 este angajat al revistei literar-artistice pentru tineret Orizontul (ulterior - Columna), perioadă în care, ca publicist, se încadrează plenar în Mișcarea de renaștere și eliberare națională a basarabenilor. Activează ca redactor-șef adjunct la organul de presă al Parlamentului Republicii Moldova, Sfatul Țării (1991-1992).
Din 1992 pînă în 1994, Val Butnaru a fost director artistic al Teatrului Eugene Ionesco. Activează, în paralel, în calitate de corespondent pentru Basarabia la Radio Europa Liberă, redacția emisiunilor în limba română (1992-1996). În 1995 fondează Grupul de presă Flux (GPF), al cărui director devine. Unul dintre cele mai credibile și mai captivante ziare de limba română - Flux.
În noiembrie 1999, fondează un nou hebdomadar - Jurnal de Chișinău, fiind recunoscut de către forurile mass-media din Republica Moldova drept cel mai reușit debut în presa periodică din Republica Moldova.
Alte colaborări în calitate de analist politic: la Televiziunea Națională (în 2000-2001, pînă la instaurarea cenzurii comuniste), la posturile Euro TV, Radio Europa Liberă, Radio Antena C. Ține un curs de măiestrie jurnalistică studenților de la Departamentul respectiv al Universității Libere Internaționale (ULIM) din Chișinău.
Activitatea de publicist a lui Val Butnaru a fost evidențiată în mai multe rânduri: este desemnat câștigător al topului 10 ziariști ai anului organizat de clubul de presă din Chișinău (1995, 1996, 1997), recunoscut ca managerul care a înregistrat cele mai mari succese în domeniul presei (1998), i s-a acordat Diploma de merit a Uniunii Jurnaliștilor din Moldova și Diploma Clubului Național de presă Pentru devotament în serviciul opiniei publice (2001).
S-a impus și ca un dramaturg original, piesele sale fiind montate pe scenele teatrelor Luceafărul, Eugene Ionesco, Teatrul Poetic de la Chișinău, Teatrul Național Vasile Alecsandri din Bălți, Teatrul Dramatic B.P. Hașdeu din Cahul, Teatrul Național Mihai Eminescu din Botoșani, precum și la Teatrul TV Chișinău și la cel de la Radio Moldova. A debutat cu piesa Procedeul de ju-jutsu în anul 1986.
Este autorul a două dramatizări după scrieri în proză de maeștri străini ai literaturii contemporane: Halta viscolelor (1986, după romanul scriitorului kirghiz Cinghiz Aitmatov) și Fratele nostru, Iuda (după scriitorul rus Leonid Andreev).
Scrierile dramatice ale lui Val Butnaru, spectacolele au fost menționate cu premii și diplome de laureat, beneficiind de cronici, recenzii și prezentări favorabile în presa culturală, la radio și TV, la Chișinău, Bălți, Iași, București și alte orașe din România. Astfel i s-a acordat Premiul Ministerului Culturii al Republicii Moldova pentru Cea mai bună piesă a anului (1989 - "La Veneția e cu totul altfel", în 1999 pentru "Cum Ecleziastul discuta cu Proverbele"), Premiul Ion Luca Caragiale al Academiei Române (1993, pentru piesa "Iosif și amanta sa"), Premiul revistei Convorbiri literare din Iași Pentru reușita deschiderii europene a teatrului la est de Prut (2004).
În 2010 editura Prut Internațional publică primul roman a lui Val Butnaru, Cartea nomazilor din B.
Devine bursier de excelență al Fundației Soros-Moldova (2001), învingător în Concursul de editare a celor mai bune manuscrise de beletristică, promovat de aceeași instituție (1998, 1999, 2003). Membru al Uniunii Jurnaliștilor din Moldova (1987), al Uniunii Teatrale din Moldova (1992), al Uniunii Scriitorilor din Moldova (1993) și al Uniunii Scriitorilor din România (2003).
În 2000, Președintele României, Emil Constantinescu, îi conferă Ordinul Național "Pentru merit" în grad de Comandor. În 2009, Președintele interimar al R. Moldova, Mihai Ghimpu, îi conferă Ordinul Republicii.
Regizorul Petru Hadîrcă, montează pentru Radio România Cultural două texte dramatice semnate de Val Butnaru: Șase personaje în căutarea unui autor (2007) și Avant de Mourir (2010).
Val Butnaru este căsătorit cu Valentina Butnaru, publicistă, președinta Societății Limba Noastră Cea Română și au împreună trei copii.