Nicolae Sulac (n. 1936 - d. 2003) a fost un cântăreț emerit de muzică populară din Republica Moldova, solist al orchestrei Lăutarii.
Nicolae Sulac biografie
Nicolae Sulac s-a născut în data de 9 septembrie 1936 în satul Sadîc, Cahul, România (astăzi R. Moldova).
Activitatea artistică a început-o în 1959 în cadrul capelei corale "Doina" a Filarmonicii de la Chișinău (actualmente – Filarmonica Națională).
În anii 1960-1961 – solist al orchestrei cinematografului „Chișinău”.
În 1965 Nicolae Sulac devine solist al ansamblului "Fluieraş", ansamblu care a lansat mulţi interpreţi de muzică populară în R.S.S.M.
În anii 70 şi începutul anilor 80 concertează în calitate de solist al ansamblului "Lăutarii".
Nicolae Sulac este decernat lauriat al premiilor Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (U.R.S.S.), artist al poporului R.S.S.M. şi ulterior al Republicii Moldova, cavaler al Ordinului Republicii din Republica Moldova.
În anul 2002 a creat un Fond de susținere a muzicii populare. Nicolae Sulac a interpretat piese exclusiv în limba română fiind aplaudat de fiecare dată de către toată sala, chiar și de cei ce nu cunoșteau limba română.
În perioada vieții sale remarcabile, Nicolae Sulac a reacționat spontan cu un cântec la bucuriile și durerile poporului său, cu dulcele și dramaticele: ”Ce frumos mai cântă cucul", "Tinerețe-tinerețe", "Foaie verde magheran", "Când tata va veni", "Floarea lui Sulac", Doinele: "Miorița" și "Doina de jale", "În pădurea de la Prut" și multe altele.
“… maestrul Nicolae Sulac a rămas o legendă în folclorul moldovenesc, iar balada “Mioriţa”, cîntată de atîtea ori de el este culmea măiestriei interpretative. Nicolae Sulac ne-a lăsat o moştenire spirituală bogată– a înregistrat sute de piese compuse şi intrepretate de el, a evoluat în cadrul sutelor de concerte cucerind spectatorii noştri şi cei de peste hotare. Pe firmamentul culturii noastre Nicolae Sulac a strălucit nu numai cu harul său interpretativ, ci şi cu cu umorul său fin şi profund filozofic. Istorioarele şi bancurile sale circulă şi azi în popor”, (Veaceslav Madan, fost ministru al culturii).
“Nicolae Sulac a fost înzestrat cu har Dumnezeiesc pentru a bucura sufletele noastre”, (Valentin Goga, director al Palatului Naţional).“…Nicolae Sulac nu ştia cine este Nicolae Sulac, el aparţinea unui timp, unei epoci, unui popor…”, (Emil Loteanu).
A cântat în spectacole: „Crai nou” de C. Porumbescu, „Moş Ciocilan” și „Noaptea Sf. Gheorghe” de T. Flondor.
A înregistrat la radio Chișinău melodii populare: „Spune, Ilenuța, spune”; „Dor de mamă” ș. a. Sunt foarte cunoscute cântecele lui: „Ce frumos mai cântă cucul”, „Tinereţe-tinereţe”, „Foaie verde magheran”, „Când tata va veni”, „Floarea lui Sulac”, doinele „Miorița” și „Doina de jale”, „În pădurea de la Prut” şi multe altele.
A fost în foarte multe turnee artistice internaționale.
Spre sfîrşitul vieţii Sulac a dorit să se stabilească cu traiul la Iaşi, oraş care îi plăcea mult şi unde obişnuia să se înţîlnească cu prietenii.
Sulac este singurul artist de muzică populară din Basarabia care a fost înscris în "Marea enciclopedie sovietică".
În 2007 este lansat albumul "La o margine de drum" .
A decedat la Chişinău (2003) şi a este înmormântat în cimitirul din strada Armeană din Chișinău. La 9 octombrie 2004, în cadrul Cimitirului Central a fost inaugurat bustul interpretului de muzică populară Nicolae Sulac.
Trebuie remarcat că numele lui Nicolae Sulac îl poartă un Festival-concurs de rang național al tinerilor interpreți de muzică populară din Republica Moldova, precum şi Școala de muzică din oraşul Floreşti, în curtea căreia a fost inaugurat un bust al artistului.