Ion Hadârcă este un poet, eseist, publicist, traducător și om politic din Republica Moldova.
Ion Hadârcă (17.08.1949, comuna Sângereii Vechi, judeţul Bălți). Studiază la Institutul Pedagogic de Stat „Ion Creangă” din Chișinău (1970-1974). Frecventează cenaclul „Luceafărul”. Publică în presa periodică. Face doctorantura la Institutul de Limbă şi Literatură al Academiei de Științe a Moldovei (1974-1977). Activează în calitate de redactor, șef de redacție la Editura ”Literatura Artistică” (1978-1981), președinte al cenaclului literar „Luceafărul” al ziarului „Tinerimea Moldovei” (1982-1985), consultant literar (1985-1987) și secretar (1987-1989) al Comitetului de Conducere al Uniunii Scriitorilor din Moldova.
Se încadrează în Mișcarea de Eliberare Națională (1986-1996). Este primul președinte al Frontului Popular din Moldova (1989-1992) și președintele primei Mari Adunări Naționale din 27 august 1989. Este ales deputat în Congresul deputaților din Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS) (1989-1991), deputat în Parlamentul Republicii Moldova (1990-1998); prim-vicepreședinte al Parlamentului Republicii Moldova (1990-1993). În perioada activității parlamentare a contribuit la proclamarea suveranității și independenței Republicii Moldova.
Adrian Păunescu despre Ion Hadârcă
”Poezia lui a rămas însă aceeași: o splendidă sinteză de simțire și luciditate. Moldova suverană îi datorează mult și luptătorului Hadârcă, și poetului Hadârcă. Citindu-l pe acest poet, după ce i-am tot citit pe ceilalți, sunt obligat să constat că marea poezie de la Chișinău este recunoașterea revoluției de la Chișinău. Sper, pentru tot restul poeziei române, cea scrisă între hotarele de azi ale statului nostru, să se molipsească de simplicitatea, de îndurerarea, de fatalitatea poeziei basarabene. O poezie care a dezrobit o țară. Unul din numele acestei lupte este același cu unul din numele acestei poezii: Ion Hadârcă.”
Activitatea literară a lui Ion Hadârcă
Este Președinte al Cenaclului literar „Mihai Eminescu” de pe lângă Biblioteca municipală „Onisifor Ghibu”. Semnează mai multe volume de poezie: „Zilele” (1977), „Lut ars” (1984), „Darul vorbirii” (1985) ş.a. Publicistică: „Arena cu iluzii” (interviuri, discursuri, eseuri, 2000), „Era barbară” (2005). Pentru copii: „Baciul mieilor chirilici” (1981), „Noiţele” (1985),2 „Duminica Mare” (1999) ş.a. Coautor al noului „Abecedar” pentru clasa I (2001-2005).
Versurile sale au fost traduse în limbile rusă, ucraineană, bielorusă, letonă, azerbaidjană, lituaniană, kazahă, armeană, engleză, franceză, italiană, maghiară, bulgară…Traduce din opera lui M. Cervantes, Ch. Baudelaire, A. Puşkin, M. Lermontov, G. Guillen, D. Harms, M. Aguirre, R. Alberti, M. Hernandes, F. Mayor, I. Draci.
Ion Hadârcă obține Premiul Tineretului din republică (1979), este laureat al Premiului revistei „Flacăra" (în redacţia lui George Arion – 1992); Premiul, „Мihai Eminescu” al Consiliului judeţean Suceava (1998); Premiul „Carte frumoasă cinste cui te-a scris” (1998) la Salonul de carte de la Iaşi pentru volumul „Helenice”; Premiul revistei „Convorbiri literare” (2001), pentru eseu; „Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova” (1998, 2002). În 1999 şi 2002 volumele „Duminica Mare” şi „Bunicuţa zburătoare” sînt desemnate „Cartea anului” la Salonul Internaţional de Carte pentru Copii din Chișinău.
Opere:
„Zilele”, Chișinău, 1977;
„Lut ars”, Chișinău, 1984;
„Darul vorbirii”, Chișinău,1985;
„Ambasadorul Atlantida”, Iaşi, 1996;
„Helenice”, Chișinău, 1998;
„Două imperii”, Chișinău, 1998;
„Cetăţile albe”, Bucureşti, 1998;
„Albe cetăţile negre”, Chișinău,1999;
„A fi în timp”, Timişoara, 1999;
„Teoria stării inutile”, Timişoara, 1999;
„Dezinfecţia de frontieră”, Iaşi, 2001;
„Echipa de îngeri”, Iaşi, 2001;
„Arta obsesiei”, Iaşi, 2005.
Publicistică:
„Arena cu iluzii”, Chișinău, 2000;
„Era barbară”, Chișinău, 2005.
Pentru copii:
„Baciul mieilor chirilici”, Chișinău, 1981;
„Noiţele”, Chișinău, 1985;
„Duminica Mare”, Chișinău, 1999;
„Povestea Cerbului Divin”, Chișinău, 2000;
„Bunicuţa zburătoare”, Chișinău, 2002;
„De ce-i mare soarele”, Chișinău, 2002;
„Aproape trei cai”, Chișinău, 2003;
„Artera Zen”, Chișinău, 2006.