Druţă Ion - scriitor

Ion Druță (n. 3 septembrie 1928, satul Horodiște, județul Soroca, în prezent în rn. Dondușeni, R. Moldova) este un scriitor moldovean.

Fiul lui Pentelei Druță, zugrav bisericesc, și al Soficăi, de origine ucraineană. în 1939, familia Druță se mută în satul Ghica Vodă, de lîngă Bălți, unde viitorul scriitor va face clasele primare.

În 1945, urmează cursurile unei școli de tractoriști, A absolvit școala de silvicultură și Cursurile superioare de pe lîngă Institutul de Literatură "Maxim Capsa" al Uniunii Scriitorilor din U.R.S.S..

Primele povestiri ale prozatorului sunt publicate la începutul anilor 1950.

Operele sale, adunate în 4 volume, "Frunze de dor", "Balade din câmpie", "Ultima lună de toamnă", "Povara bunătății noastre", "Clopotnița", "Horodiște", "Întoarcerea țărânii în pământ", "Biserica albă", "Toiagul păstoriei" ș.a. fac parte din fondul de aur al literaturii moldovenești.

Operele sale au fost traduse în: rusă, franceză, germană, engleză, ucraineană, bulgară, cazahă, gruzină, letonă, maghiară, lituaniană, georgiană, slovacă, armeană, uzbecă, azerbaidjană, letonă etc.

Din 1987 Ion Druță este președinte de onoare al Uniunii Scriitorilor din Moldova, post în care a fost ales unanim la Adunarea Generală a scriitorilor. Este decorat cu mai multe ordine și medalii, deține titlul de Scriitor al Poporului. În 1967, pentru piesa "Casa Mare", nuvela "Ultima lună de toamnă" și romanul "Balade din cîmpie", Ion Druță a primit Premiul de Stat al R.S.S. Moldovenești. A fost ales membru de onoare al Academiei Române, membru titular al Academiei de Științe a Republicii. A fost inclus în lista celor 10 scriitori din lume pentru anul 1990.

În 1989 se angajează activ pentru revenirea la grafia latină.

Ion Druță a lucrat la ziarele ”Țăranul sovietic”, ”Moldova socialistă” și la revista ”Femeia Moldovei”. Primul volum de schițe și nuvele, ”La noi în sat”, apare în anul 1953, urmat de alte lucrări de proză scurtă și de romanele ”Frunze de dor”, ”Povara bunătății noastre”. 


În anul 1969 se stabilește cu traiul la Moscova, publicând și în limba rusă mai multe volume de proză, eseistică și dramaturgie.

Druță se vădește un autor profund implicat în viața neamului, scriind despre despre istorie, ecologie, agricultură.

"Prin caracteristicile ei esențiale, opera lui Ion Druță... este în total o expresie a rezistenței spirituale și morale în fața a tot ce subminează naționalul, umanul, sacrul". În anii regimului totalitar comunist, Ion Druță a avut curajul să se ridice deasupra principiului abordării realității de pe pozițiile de clasă. (Mihai Cimpoi) 

La 26 august 2008 i-a fost acordat Premiul de Stat pe anul 2008, pentru contribuția de excepție la dezvoltarea culturii și literaturii naționale și universale. 

Criticul și istoricul literar Anton Cosma scria: „Omul conceput de Ion Druţă e (...) o fiinţă profundă, capabilă să comunice cu lumea sa la un nivel de intensitate şi complexitate deosebite. Dacă am vrea să-l caracterizăm printr-o formulă lapidară, ar trebui, poate, să spunem despre el, în primul rând, că este un homo religiosus. (...) Evlavia în faţa pământului pe care trăiesc şi în fața lumii cu făptuirile ei caracterizează personajele lui Ion Druţă”.

Ion Druță Opere: 

„Poveste de dragoste” − Chișinău, 1954; 
„Frunze de dor” − Chișinău, 1957; 
„Dor de oameni”, Chișinău, 1959; 
„Casa Mare” − Chișinău, 1959; 
„Povara bunătăţii noastre”. 
„Balade din cîmpie”, vol. I. − Chișinău, 1963, vol. II. − Chișinău, 1968; Bucureşti, l991;    „Piept la piept” − Chișinău, 1964; 
„Ultima lună de toamnă”, Chișinău, 1966; 
„Întoarcerea ţărînei în pămînt”, Chișinău, 1969,1970; 
„Păsările tinereţii noastre” − Chișinău, 1971; 
„Clopotniţa” − Chișinău, 1972; 
„Horodişte” − Chișinău 1975; 
„Biserica albă” – Chișinău, 1975-1981, 1986-1987; 
„Cervus divinus” – Chișinău, 1977-1981, 1987; 
„Sfînta sfintelor” − Chișinău, 1977; 
„Doina” – Chișinău, 1979; 
„Toiagul păstoriei” − Chișinău 1984; 
„Scrieri în 4 volume”. Postfaţă de Andrei Hropotinschi − Chișinău 1986-1987; 
„Scrieri în 4 volume”. Prefaţă de Ion Constantin Ciobanu. – Chișinău, 1990-1991; 
„Ora jertfirii. Proză. Publicistică. Scrisori.” Coordonator Andrei Hropotinschi − Chișinău, 1998; 
„Apostolul Pavel: Epopee creştină” − Chișinău; 
„Harul Domnului: Epopee teatrală” în 2 volume” − Chișinău 2001; 
„Pomul de la răscruce: Schiţe, nuvele, povestiri”, − Chișinău., 2003; 
„Clopotniţa. Frunze de dor” – Chișinău, 2004; 
„Povara bunătăţii noastre” − Chișinău, 2005; 
„Ujin u tovarişcea Stalin” − Chișinău, 2005; 
„Vatra blajinilor” − Chișinău, 2007; 
„Păsările tinereţii noastre” − Chișinău, 2007; 
„Opere în 8 volume”, Vol. 1-2. – Chișinău, 2008; 
„Druţiana teatrală” – Chișinău, 2008; 
„Ultima dragoste a lui Petru cel Mare” – Chișinău, 2008.