Gurie Grosu a fost mitropolit român, primul titular al Mitropoliei Basarabiei după 100 de ani de ocupație rusă.
Gurie Grosu, biografie
(01.01.1877, Nimoreni, jud. Lăpuşna - 14.XI.1943, Bucureşti).
Studii: Şcoala Spirituală şi Seminarul Teologic din Chişinău, Academia Teologică din Kiev. Magistru în teologie. În 1902 - misionar eparhial, ierodiacon, ieromonah. S-a călugărit cu numele Gurie (din botez Gheorghe) la Mănăstirea Noul Neamţ (Chiţcani).
Gurie Grosu se încadreaza în procesul de redeşteptare naţională. În 1906, odată cu deschiderea Tipografiei Eparhiale, intră în componenţa comisiei penru pregătirea ulterioarelor tipărituri. În urma unui raport întocmit de ieromonahul Gurie, Congresul Eparhial din 1907 a hotărât şi Sinodul a aprobat tipărirea revistei bisericeşti "Luminătorul" de la 1 ianuarie 1908. În calitate de redactori ai revistei au fost numiţi protoiereul Constantin Popovici şi ieromonahul Gurie.
Între 1908-1910 publică cărţi didactice: "Bucovina moldovenească", "Cartea de învăţătura despre legea lui Dumnezeu", "Carte de citire" cu ştiinţe din gramatica moldovenească, care însă nu sunt admise în învăţământ din considerente de securitate a Imperiului Rus. Din cauza persecuţiilor din partea episcopului rusificator Serafim Ciciagov este silit să părăsească Basarabia, revenind doar după revoluţia din februarie 1917.
Gurie Grosu se numără printre fondatorii Partidului Naţional Moldovenesc, printre luptătorii ardenţi pentru autonomia naţională. În 1917 publică primul abecedar din Basarabia cu grafie latină - "Abecedarul moldovenesc". La 21 noiembrie 1917 arhimandritul Gurie a oficializat deschiderea "Sfatului Ţării". În primul guvern al Republicii Democratice Moldoveneşti a deţinut funcţia de Director general al Învăţământului şi Cultelor.
În istorica zi de 27 martie 1918, insoţit de un sobor de preoţi a oficiat în Catedrala Naşterii Domnului din Chişinău un scurt tedeum prin care a sfinţit Actul Unirii.
După Unirea Basarabiei cu Patria Mamă devine arhiereu-vicar cu titlul "Botoşăneanul". (hirotonit la Iași la 15 iulie 1918. În 1919 este numit arhiereu-vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului (cu titlul “de Bălți”); la 1 ian. 1920 locțiitor de arhiepiscop al Chișinăului și Hotinului, la 21 februarie 1920 ales titular (înscăunat în 1921). Când Arhiescopia Chişinăului a fost ridicată la rangul de Mitropolie, Gurie GROSU devine primul mitropolit al Basarabiei de origine românească, la 28 aprilie 1928, păstorind până la 11 noiembrie 1936, când a fost pensionat.
Iniţitiva întemeierii "Asociaţiei Culturale Astra" la Chişinău aparţine de asemenea, mitropolitului Gurie. Este înmormântat la cimitirul Mănăstirii Cernica.
În memoria acestei mari personalităţi o stradă din Chişinău îi poartă numele.
Nicolae Iorga a spus despre el: “ Pe umerii proprii ai lui Gurie Grosu a stat întreaga luptă pentru limba română în Basarabia”.
Opere: Cartea de învăţătură despre legea lui Dumnezeu; Bucovina moldovenească; Carte de cetire cu ştiinţe din grmatica moldovenească, 1900 toate, Chişinău, 1908; Carte de citire, 1910; Unitatea etnică a României faţă de revizionism, 1934;
Relaţia dintre Mitropolitul Gurie Grosu şi Regele Carol al II-lea
În 1930, proaspatul rege Carol al II-lea a vizitat Basarabia pentru a-şi proslăvi şi aici întronarea. În orbia ce domnea atunci vis-a-vis de aceasta întronare, unicul care a avut curajul să-i spună Regelui că există şi legi strămoşeşti, şi comportament obligator regal, şi canoane bisericeşti a fost Mitropolitul Gurie al Basarabiei, care i-a intrezis lui Carol al II-lea să treacă prin porţile împărăteşti ale Catedralei din Chişinău fiindcă trăia în nelegiuire cu o femeie ce nu avea drept la coroana României.
În câţiva ani Marele Mitropolit a fost nenorocit la comanda lui Carol al II-lea.
Această amoralitate a regelui a dus la destrămarea României Mari în 1940. Cel mai bine a iluminat acest context Adolf Hitler, care i-a scris în iulie 1940 lui Carol al II-lea o mică şi usturătoare scrisoare despre pierderile teritoriale din 1940. Astfel îi arată că România a avut un context fericit în 1918, dar pe care nu l-a fructificat fiindcă nu s-a pregatit pentru provocările viitorului şi a ajuns în ziua de 28 iunie 1940 fără nici un tanc, fără aviaţie performantă, cu tunurile şi carabinele din 1914.
Or, amoralitatea lui Carol al II-lea a dus la vinderea Basarabiei înainte de 23 august 1939, când i-a permis lui Max Litvinenco construirea podului de la Tighina, trecând peste care vreo mie de tancuri sovietice au invadat România la 28 iunie 1940. Mitropolitul Gurie intuise aceasta invadare în 1930.
BIBLIOGRAFIE
1. Enciclopedia "Chişinău", Ed. Museum, Chişinău, 1997