Gheorghe Bezviconi a fost un important istoric, genealogist și heraldist român. A fost membru corespondent al Academiei Române și al unor institute de istorie din Franța și Belgia.
Gheorghe Bezviconi (14.04.1910, Jitomir, Ucraina − 30.06.1966, București, România). Fiul lui Gavriil Bezveconnîi, inspector general al navigației fluviale din Basarabia și al Sofiei Pigulovski.
Este unul dintre membrii fondatori ai Societății Scriitorilor și Publiciștilor Basarabeni (1940). La București audiază cursurile de istorie ale lui Nicolae Iorga. În 1938 este angajat la Institutul pentru Studiul Istoriei Universale.
În anii postbelici (1953-1954) este persecutat. Pentru a supravieţui, se angajează portar, apoi paznic la Cimitirul Bellu. Dar şi aici Bezviconi lucrează asupra a două prețioase lucrări documentare: „Cimitirul Bellu din București” (1941) și „Necropola Capitalei”.
A avut şi diverse pseudonime: Gh. Bohus, Alexie Gurja, Nicolae Pândaru, Gh. Moldovan ş.a.
Gheorghe Bezviconi colaborează cu publicațiile:
- de limbă rusă de la Chișinău: „Deni” (1929), „Nașe vremea” (1931), „Nașa reci” (1937), precum şi la periodicele românești: „Izbânda” (1932), „Viața Basarabiei” (1932-1934; 1937-1941), „Din trecutul nostru” (1933-1939) (revistă înființată de însuși Bezviconi);
- şi la cele din ţară: „Însemnări ieşene” (1936, 1940), „Adevărul literar și artistic” (1937), „Cuget clar” (1937,1939), „Convorbiri literare” (1939-1941) ,,Revista istorică” (1940), „Vremea” (1941), „Revista Fundațiilor Regale” (1941).
Gheorghe Bezviconi a fost preocupat şi a tratat în lucrările lor teme de genealogie, heraldică, medievistică, literatură şi artă.
Este autorul cărților „Cărturari basarabeni” (1940), „Profiluri de ieri și de azi” (1943), „Călători ruși în Moldova şi Muntenia” (1947), „Puşkin în exil” (în colaborare cu S. Callimachi, 1947) ș.a.
Operele lui Gheorghe Bezviconi:
„Armenii în Basarabia, Manuc-Bei” − Chișinău, 1934, ed. II -1938;
„Din alte vremi” − Bucureşti, 1940;
„Boierimea Moldovei dintre Prut şi Nistru”, Documente − Bucureşti, vol. I-1940, voi. II-1943;
„Costache Stamati. Familia şi contemporanii săi” − Iaşi, 1942;
„Profiluri de ieri şi de azi” − Bucureşti, 1943;
„Călători ruşi în Moldova şi Muntenia” − Bucureşti, 1947;
„Necropola Capitalei” − Bucureşti, 1972; Chișinău, 1997;
„Gheorghe Bezviconi”, bibliografie, Chișinău, 1995;
„Profiluri de ieri şi de azi”, în vol. „Fapte trecute şi basarabeni uitați”, Chișinău, 1992.