marele cărturar de la Chișinău
În slujba dreptei credințe
Gavriil Bănulescu-Bodoni a îndeplinit, de-a lungul rodnicei sale vieți, înalte funcții ecleziastice:
- Episcop de Bender (1789);
- Episcop al Moldovei şi Valahiei (1792);
- Arhimandrit al Lavrei Pecerska și Mitropolit al Kievului și Haliciului;
- Membru al Sinodului din Sankt-Petersburg (1801);
- Mitropolit al Basarabiei (1812)
Viața și lucrarea lui Gavriil Bănulescu Bodoni
S-a născut în 1746 în familia lui Grigore Bănulescu, răzeș și ostaș de frontieră, fără mijloace materiale prea îndestulatoare. La numele de familie şi-a adăugat şi numele tatălui adoptiv, Bodoni.
Şcoala elementară şi-o face în oraşul natal, Bistriţa, iar apoi pleacă în Ardeal la un unchi pentru a urma şcoala normală. La Budapesta îşi desavârşeşte studiile, pentru ca apoi să ajungă, în 1771, la Kiev, la Academia teologică. După doi ani, absolvind Academia, se întoarce în Moldova, de unde pleacă în Grecia: Hios, Patmos, Afon. La întoarcere, ocupă funcţia de învăţător la Năsăud, de unde pleacă peste un an la Iaşi, la Şcoala Domenească.
Apoi după doi ani, se calugăreşte la Constantinopol, sub numele de Gavriil. De aici pleacă la Patmos, unde se cufundă în studierea cărţilor greceşti. La întoarcerea în ţară, e numit profesor de elenă. La 1 septembrie 1781 e hitotonisit ieromonah, fiind numit propovăduitor al cuvântului Domnului în limbile greacă şi româna la Mitropolia Domnească din capitala Moldovei. Fiind suspectat de raspândirea ideilor franc-masonice de către turci, el se refugiază la Poltava (Ukraina), cu speranţa că Rusia va ajuta pe români să se scuture de otomai. După alţi doi ani, se reîntoarce în Moldova, dar începerea unui nou conflict ruso-turc îl obligă să revină la Poltava împreună cu Domnul Moldovei, Alexandru Mavrocordat, unde deţine funcţiile de rector şi de profesor de greacă.
Ecaterina a II-a îl numeste Episcop al Cetăţii Albe şi Benderului, mizând pe ajutorul lui în rezolvarea unor probleme politice. Apoi e numit Mitropolit al Moldovei şi Munteniei, printr-un ucaz al împărătesei din 11 februarie 1792. Din nefericire, când armatele ruseşti se îndepărtează, el este forţat de Alexandru Moruzzi, noul Domnitor, să plece din scaun. Urmeaza câţiva ani de şedere în Rusia, unde se dedică activităţii patriarhale. Printre altele a participat la întemeierea Odesei şi susţine înfiinţarea cursurilor de medicină şi muzică de la Academia Teologică. Nesiguranţa vremurilor îl face să se mute la Dubăsari, unde va sta patru ani. De acolo e chemat în funcţie de ţarul Alexandru I, la 27 martie 1808, devenind membru al Sinodului şi exarh în Moldova şi Muntenia. În această calitate el face o seamă de reforme, înlătură neregulile din aşezămintele bisericeşti.
După încheierea războiului ruso-turc cu Pacea de la Bucureşti din 16 mai 1812, după care Basarabia e acaparată de Rusia, el se retrage la Chişinău şi începe, la 67 de ani, organizarea noii eparhii a Basarabiei.
Şef al Bisericii din Basarabia, imediat după ocupaţia rusească de la 1812, în rang de Mitropolit. Jurisdicţia teritorială religioasă se întindea până la Bug, datorită existenţei populaţiei româneşti ce locuia acolo. În 1813, cu ajutorul lui Petru Kunițchi, Ion Nestorovici, Isodor Gherbanovschi înfiinţează la Chişinău Seminarul teologic, care, peste câteva luni, va cuprinde şi clase pentru copiii nobililor din ţinut. Preocuparea lui permanentă a fost ţinerea unor cursuri la nivelui celor din Ţările Române şi din Imperiul Austriac. În acest sens, la 31 mai 1814, inaugurează şi tipografia eparhială, care alimenta cu cărţi nu numai Basarabia, ci şi Ţările Române.
Din îndemnul lui, în tipografia eparhală de la Chişinău apare “Liturghia” (3 august 1815) şi urmare intervenţiei pe care o face, tipăreşte Biblia în limba română (15 august 1819). De asemenea, intervine la Sf. Sinod de la Moscova ca să se înfiinţeze la Chişinău o tipografie românească. Tot el intervine pentru deschiderea de şcoli româneşti. Când generalul Harting a înlocuit pe Scarlat Sturdza, în postul de guvernator al Basarabiei şi a cerut ca boierii moldoveni să fie scoşi din treptele de boierie şi drepturile lor, Gavril Bănulescu Bodoni protestează.
A introdus limba română ca obiect de studiu. Sub îndrumarea sa s-au tipărit: Bucoavna, 1815; Ceaslovul, 1817; Statutul Carantinei, 1818;
- A deschis Seminaru lteologic din Chişinău (1813).
- A înfiinţat o tipografie eparhială (1814).
- A depus eforturi pentru stopa emigrarea masivă a ţăranilor basarabeni peste Prut (1812-1813).
- A luat apărarea nobilimii basarabene împotriva tentativelor de rusificare întreprinse de guvernatorul Harting (1814).
După moarte, ilustrul Mitopolit a fost înmormântat la Mănăstirea Căpriana. În august 2016 Biserica Ortodoxă din Moldova îl deshumează și îl trece în rândul sfinților, după ce anterior rușii l-au canonozat.
BIBLIOGRAFIE
1. Articol de Anatol Eremia, "Enciclopedia Chişinău", Ed. Museum, Chiş, 1997.