Codru Anatol – poet, regizor, scenarist.
Născut la 1 mai 1936 în satul Molovata Nouă, raionul Dubăsari. A absolvit Universitatea de Stat de la Chișinău în anul 1963 şi Cursurile Superioare a Documentariștilor de la Moscova în anul 1971.
În 1968, realizează primul său film documentar - ”Trânta”, menționat cu Premiul I pentru regie la Festivalul de la Minsk. A turnat 30 de filme documentare.
A lucrat regizor la studioul „Moldova-film” (1968-1997).
Pentru documentarul ”Sunt acuzați martorii”, prezentat în 1990 la Festivalul internațional de filme documentare din or. Ostrove, Cehoslovacia, i se acordă Marele Premiu, iar pentru filmul „Mihai Eminescu” - Premiul „Mihai Eminescu” (Suceava, 1992). Pentru succese remarcabile în arta scrisului şi a filmului, i se decernează Medalia „Mihai Eminescu” și cea mai înaltă distincție de stat – „Ordinul Republicii”.
În 1999 este ales membru de Onoare al Academiei de Științe a Moldovei, membru de onoare al Academiei Internaționale de Film „Nika” din Rusia, Academia Internațională de drept economic și arta filmului îi acordă titlul Doctor Honoris Causa - 2000.
Anatol Codru s-a stins din viață pe 17 august 2010, răpus de o boală incurabilă.
Anatol Codru - Poezie și proză
Anatol Codru a editat mai multe cărți de poezie. S-a spus despre Anatol Codru, pe bună dreptate, că este un excelent constructor de metafore.
În poeme, ca și în filme, el a reușit să exploreze noi spații ideatice, noi modalități de expresie. Spre exemplu, drama neamului nostru – un popor de răstigniri – poetul Anatol Codru n-a strigat-o, n-a făcut isterii literare, ci a rostit-o în șoaptă, bărbătește și cu tot interiorul său suferind: „Mormintele au sosit în gări./ Cer vizele de înstrăinare...” ori: „Greu e, Doamne, raiu-n doi,/ sap în mine, dau de noi: / Să te miri,/ Să nu te miri,/ un popor de răstigniri...” sau „De la Nistru pân’la Tisa,/ Ţara mea cu mâna-ntinsă,/ Mama mea cu față plânsă...”.
În creația lui Codru motivele Apei, ale Pământului și ale Pietrei, fiind elemente primordiale ale componenței materiei, au multiple semnificații, adesea absolut nebănuite. Cel mai frecvent este motivul Pietrei, dedicându-i zeci de poeme şi atribuindu-i cele mai diverse semnificații poetice și filosofice.
O predilecție aparte pentru artistul Anatol Codru o constituie motivele folclorice cu care operează în poemele sale
Distincții de-a lungul carierei
Pentru succese remarcabile în arta scrisului şi a filmului, i-au fost decernate:
• Diploma „Pentru cea mai bună regie” la Festivalul republican de filme „Cocostârcul de argint”, ediția I-a, 1978 pentru documentarul „Balada prietenului meu”
• Diploma „Pentru cea mai bună regie” la Festivalul republican de filme „Cocostârcul de argint”, ediția II-a, 1981 pentru documentarul „Letopisețul destinului nostru”
• Diploma „Pentru cel mai bun film de popularizare a științei” și „Premiul Cocostârcul de argint” la Festivalul republican de filme, ediția IV-a, 1983
• Marele Premiu, Festivalul Internațional de filme din or. Ostravo, Cehoslovacia, 1990 - pentru filmul „Sunt acuzați martorii”
• „Premiul Mihai Eminescu”, Suceava, 1992 pentru documentarul „Mihai Eminescu”
• Medalia „Mihai Eminescu” și cea mai înaltă distincție de stat: - „Ordinul Republicii”.
Despre compatibilitatea acestor două ipostaze, de poet şi cineast, scriitorul Victor Teleucă avea să afirme că „Anatol Codru totdeauna este acolo unde nu este, fiind în același timp și acolo și dincolo, într-o dublă existență de creație – poezie și cinematografie, vrând să-i dea celei de-a doua suflul primei și încercarea durerii de a le întrepătrunde reciproc, trăind într-o atmosferă a interdependenței dintre amândouă”.
Anatol Codru - Filmografie
O confesiune a lui Anatol Codru, care ne spune ce însemna pentru el arta filmului: „...Că mi-e dragă cinematografia sau nu, atâta pot mărturisi: mi-e dramatic de dragă. M-am situat în ea cu toată ființa, mi-am manifestat sufletul și speranțele, am învățat să văd dincolo de pătratul alb al ecranului – să văd timpul. Timpul nu e numai scurgerea anilor sau a secolelor, el are facultatea de a imprima durerile şi bucuriile inerente umanului. Ca literat, mi-am impus un mod nou de a reflecta asupra realității – prin metaforă. Cât despre cinematografie, ea este o artă anume a metaforei, cuprinzând mișcarea, logosul, muzica şi culoarea”.
Documentare:
„Trânta”, 1958 - scenarist și regizor,
„Biografia”, 1989 - scenarist și regizor,
„Sculptorul Plămădeală”,1969 - scenarist și regizor,
„Bahus”, 1969 - scenarist în colaborare,
„Arhitectul Şciusev”, 1970 - scenarist și regizor,
„Dimitrie Cantemir”, 1971 - scenarist și regizor,
„Din îndemnul talentului”, 1971 - scenarist și regizor,
„Întreaga mea viață”, 1971 - scenarist și regizor,
„Carnetul de partid”, 1973 - scenarist și regizor,
„Biografia cântecului”, 1973 - scenarist și regizor,
„Vasile Alecsandri”, 1973 - scenarist și regizor,
„Ion Creangă”, 1973 - scenarist,
„Neam de pietrari”, 1975 - scenarist și regizor,
”Plai reînnoit”,1978 - regizor și scenarist în colaborare,
„Codrii”, 1978 - scenarist și regizor,
„Balada prietenului meu”, 1979 - scenarist și regizor,
„Visul vieții mele”, 1980 - scenarist și regizor,
„Letopiseţul destinului nostru”, 1981 - scenarist și regizor,
„Bună ziua copilărie!”, 1982 - scenarist și regizor,
„Puşkin în Moldova”, 1982 - scenarist și regizor,
„Starşinaua Mihail Varfolomeev”, 1983 - scenarist și regizor,
„Te salut, noua generație”, 1983 - scenarist și regizor,
„În constelația fraternității”, 1984 - regizor și scenarist în colaborare,
„Moldova în sărbătoare”, 1984 - scenarist și regizor,
„Starşinaua Mihail Vartolomeev”, 1983 - scenarist și regizor,
„Tălăncuța”, 1986 - scenarist și regizor,
„Dinastii de muzicieni”, 1987 - scenarist și regizor,
„Cronica familiei Bolocan”, 1987 - scenarist și regizor,
„Sunt acuzați martorii”, 1988- Premiul de Stat al RSS Moldovenești,
În lungmetrajul Sunt acuzați martorii subiectul principal este Nistrul şi oamenii care l-au omorât. El scoate la iveală din cifre false și mistificări impertinente, din promisiuni goale și acţiuni criminale, dezvelește pentru toată lumea corpul muribund al bătrânului și prea mult pătimitului Nistru. Frumoasele peisaje nistrene se ciocnesc, vin să contrasteze dur cu imaginile apocaliptice din febra agoniei acestui fluviu, dar și cu ecourile istoriei sale sângerânde. Pe autorii filmului i-a interesat mai întâi ecologia sufletului uman, adică cauzele acestui calvar ecologic și apoi ecologia naturii.
„Mihai Eminescu”, 1989 - scenarist și regizor,
„Eu, Nicolai Costenco!”, 1989 - scenarist și regizor,
În 1989 toarnă la Studioul Moldova-Film, filmul documentar "Eu, Nicolai Costenco". Filmările au loc după cercul polar, la Norilisk și Dudinka, locurile în care a fost exilat poetul basarabean.
„Ion Creangă”, 1998 - scenarist și regizor.