Ana Barbu - cunoscută interpretă de muzică populară, romanțe și de estradă.
S-a născut în satul Temeleuți, Florești, Republica Moldova. Prima oară Ana Barbu a evoluat pe scenă în clasa a treia. La sărbătoarea de 8 martie, a interpretat cântecul Sofiei Rotaru ”Orașul meu”. După aceasta a început să interpreteze cântece populare din repertoriul Mariei Drăgan și a lui Nicolae Sulac.
La Colegiul de Muzică, specialitatea canto academic, din Bălţi, este descoperită de către Ion Dascăl, lector și conducător al Orchestrei de muzică populară a colegiului „Lăutarul”. Având posibilități de a selecta soliști dintre studenții anilor superiori, Ion Dascăl o alege pe Ana Barbu, studentă la anul I, al cărei talent l-a apreciat, considerându-l genial. Menționăm o deosebită simpatie și respect, și atitudine prietenească, de-a lungul anilor, și dorința de colaborare a maestrului Ion Dascăl cu Ana Barbu, cu începere din perioada studenției Anei Barbu până în ultimii ani de viață.
La nici 20 de ani împliniți, Ana devine mamă. Fiind încă studentă, în august 1979, se naște Nătălița, care peste ani la fel a urmat vocația mamei. Părinții i-au fost de mare sprijin. Ana Barbu a ales și a trăit rolul de mamă ca pe unul de cea mai mare prioritate. De la Colegiul di Bălți Ana ajunge la Capela corală „Doina” (dirijor – Veronica Garștea), fiind bine pregătită pentru genul clasic, dar făcea față și celui popular și nu-i era străin nici genul muzicii ușoare. Școala vieții i-a mai oferit o experiență, fiind angajată a Capelei corale ”Doina”. Probabil, greutățile materiale și grija pentru copii au determinat-o să lase gândurile la o carieră muzicală și să se retragă.
Pleacă la Râbnița, unde mai târziu se naște a doua fiică, Irina. Aici a avut grijă să-și educe fetele, fiind un model, știind să încurajeze și calitățile pedagogice ale soțului - Vasile Barbu. Astfel, cei mai fructuoși paisprezece ani (1980-1993) au fost dedicați familiei. Se vede că mama Ana Barbu a dominat cântăreața Ana Barbu.
Acolo, la Râbnița a început formarea și maturizarea Nataliei Barbu, care trebuia să meargă la Rezina, unde făcea școală și muzică. Un hotar între două lumi, pe care îl traversa zilnic: Râbnița industrializată, care poate conferi siguranță materială și Rezina pitorească și mai aproape de esența și spiritul uman, care putea să dea educație. A făcut naveta mulți ani în șir, acumulând experiență, înțelepciune, călindu-și caracterul.
Artiștii de succes care treceau prin Râbnița, cunoscând-o pe Ana, erau uluiți acest talent deosebit rămânea în umbră.
Ar părea uimitor faptul că după 14 ani de existență undeva la periferia activității muzicale din Basarabia Ana Barbu revine în plină de forță și prospețime, de parcă n-ar fi lipsit nicio clipă de pe scena mare. A cântat superb orice: și muzică populară, și clasică, și muzică de estradă, uimind prin tehnica și intonația sa de un rarisim nivel. Mai mult, Ana Barbu cânta extraordinar romanțe, iar Serghei Lunchevici o ruga să cânte ”Săracă inima me”...
În 1993 se mută cu traiul la Chișinău, unde a apărut pentru prima dată pe scena profesionistă. În același an a fost angajată în orchestra de muzica populara ”Fluieraș”, sub conducerea lui Serghei Lunchevici, mai târziu a trecut în ansamblul „Mugurel”, ca apoi să fie solistă a Orchestrei de Muzică Populară a Ministerului Afacerilor Interne, primind și gradul de căpitan în poliție.
A concertat activ în Republica Moldova, Canada și alte țări. A primit titlul de Artistă Emerită a Republicii Moldova. Ana Barbu a activat în ultimii ani în orchestra ”Plai Moldovenesc".
Ana Barbu avut o carieră muzicală de peste 20 de ani, timp în care a lansat numeroase șlagăre. Într-un interviu, interpreta se declara împlinită pe plan profesional, deoarece a avut norocul să cânte alături de mari virtuozi ai instrumentelor populare.
S-a stins subit din viață în urma unei boli incurabile la 18 mai 2015, avea doar 55 de ani.